A fost distribuit de Placido Domingo într-unul dintre cele mai grele roluri pentru un tenor, a fost o vreme discipolul lui Luciano Pavarotti şi a cântat, în 25 de ani de carieră, pe mari scene ale lumii.

Vinerea trecută, însă, plin de modestie, tenorul Alexandru Badea a oferit pro bono un concert pe scena Teatrului Regina Maria, într-un scop nobil: strângerea de fonduri pentru amenajarea unei noi biblioteci la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu, unde bunicul său a fost odinioară profesor. Faimos în lume, dar aproape necunoscut în oraşul său, Alexandru Badea a vorbit cu BIHOREANUL despre cum sună viaţa pe cele mai înalte note.

Chilangiu fără pereche

Zeci, poate chiar sute de mii de spectatori din toată lumea l-au ascultat în cei peste 25 de ani de carieră, iar vinerea trecută această şansă au avut-o, pentru prima oară în ultimii ani, şi orădenii. Tenorul Alexandru Badea (53 ani) a cântat acasă, invitat de asociaţia de părinţi a Colegiului Emanuil Gojdu, în cadrul unei colecte pentru o nouă bibliotecă a instituţiei. Aceasta va purta numele lui Augustin Cosma, bunicul tenorului, fost dascăl la Gojdu, care a înfiinţat revista şcolii, "Ţara visurilor noastre".

Tot el a fost cel care a intuit talentul de excepţie al nepotului. "La muzică am ajuns datorită bunicului. S-a stins când eu aveam 3 ani, dar dorinţa lui a fost ca, în clipa în care voi împlini 5 ani, să mi se cumpere o vioară. Nu ştiu de unde i-a venit ideea asta", povesteşte tenorul. A luat lecţii acasă, iar apoi, în clasele primare şi gimnaziale, la Liceul de Artă.

Deşi era vedeta şcolii, n-a putut continua aici şi cu liceul. De ce? Pentru că a chiulit prea mult, recunoaşte, râzând, artistul. "Am picat la examenul de treaptă. Eram un mare, mare chiulangiu, iar directorul de atunci a vrut să mă dea exemplu. Eu îmi petreceam orele pe holurile Muzeului Ţării Crişurilor ori în Piaţa Mare. Forfota de acolo era muzică pentru mine", îşi aminteşte Alexandru Badea.

"E în tine un tenor"

Primii ani de liceu i-a petrecut, aşadar, la "concurenţă", adică la actualul Colegiu Mihai Eminescu, "LFI, pour les connaisseurs", iar ultimii doi la fostul Liceu Industrial de Construcţii (actualul Constantin Brâncuşi). "Îmi dădusem seama că vreau muzică şi nu altceva. Şcoala a rămas cumva... pe lângă".

Pentru a-şi uşura anii de liceu, tânărul Alexandru a înfiinţat la Liceul Industrial un cor care avea să câştige numeroase premii. "Colegii mei aveau nişte voci fabuloase", zice tenorul. În schimb, despre vocea lui credea atunci că era doar "interesantă". "M-am dus la Şcoala Populară de Artă să aud părerea specialiştilor. Mi-au spus din prima: E un tenor în tine!", îşi aminteşte Alexandru.

După lecţii cu profesoarele Silvia Pop D. Popa şi Papp Magda, în ultimul moment tânărul a decis că, în loc să studieze vioara la Conservatorul din Bucureşti, aşa cum plănuise, va merge pe canto. Între 1984 şi 1990, a studiat în Capitală şi, încă din studenţie, a fost angajat al Teatrului de Operetă, iar apoi al Operei Naţionale. N-a rămas, însă, prea mult în ţară. "În 1992, a venit un impresar din Olanda, care mi-a oferit un prim contract de două luni. Apoi au urmat mereu altele", spune tenorul, care de atunci a urcat rar pe scenele din România.

Discipolul lui Pavarotti

În cei 25 de ani de carieră, orădeanul Alexandru Badea a cântat peste tot, inclusiv pe scene cu tradiţie, la Viena, Washington, Paris, Bologna, Salzburg, Berlin, Los Angeles, Tokyo... Între rolurile sale se regăsesc Lord Percy în "Anna Bolena", de Gaetano Donizetti, Duca di Mantova în "Rigoletto" şi Alfredo în "La Traviata", ambele de Verdi, Roméo în "Roméo et Juliette", de Charles Gounod, şi Rodolfo în "La Bohème" de Puccini.

De-a lungul timpului, artistul a avut şi şansa unor întâlniri cu doi dintre cei mai mari tenori ai lumii. Pe Luciano Pavarotti l-a cunoscut în anii 90 după un concert susţinut la Viena. "M-am dus la el la cabină şi m-am prezentat. A fost extrem de amabil, mi-a scris numărul lui de telefon şi mi-a spus: «Băiete, când vii în Italia sună-mă să ne vedem»", îşi aminteşte orădeanul. După câteva luni, întâmplarea a făcut ca Alexandru să aibă concerte în sudul peninsulei. "Iniţial mi-a fost jenă să-l sun. Mi-am luat inima-n dinţi abia la finalul contractului", spune tenorul.

Cum unul dintre spectacolele sale a fost difuzat pe Rai Uno la oră de audienţă maximă, Pavarotti îl văzuse la televizor. "Când mi-a răspuns am apucat doar să salut şi m-a întrebat direct: «Tu sei il tenore Badea?». Mi s-au înmuiat genunchii...", îşi aminteşte el. Maestrul l-a invitat apoi la el şi, timp de câteva zile, orădeanul a avut ocazia să înveţe de la Pavarotti. "Am plecat de acolo cu o încredere care mă ajută şi astăzi în momentele de îndoială", mărturiseşte Alexandru Badea.

Invitatul lui Domingo

Placido Domingo l-a auzit cântând pe orădeanul nostru pe scena Operei din Viena şi l-a provocat la o colaborare pentru Opera Naţională din Washington, pe care tenorul spaniol o conducea atunci ca director general. "M-a întrebat dacă am curajul să cânt un rol extrem de dificil, cel al lui Arturo, din opera «I Puritani», de Vincenzo Bellini", îşi aminteşte Alexandru.

Ei bine, l-a avut. Drept urmare, timp de trei luni, orădeanul a concertat în capitala Statelor Unite, într-o sală cu 5.000 de locuri. De-a lungul carierei, alături de artişti precum Jose Carreras şi Patricia Kass, a fost invitat să cânte în deschiderea Expoziţiei Mondiale de la Hanovra (2000) şi a concertat într-un show televizat cu celebrul dirijor şi violonist Andre Rieu.

De aproape 20 de ani, Alexandru locuieşte în Viena, unde dă lecţii unor elevi veniţi din toate colţurile lumii. Concertează, desigur, în continuare, în Europa şi în Japonia, iar la Oradea, acasă, vine cât de des poate. "Părinţii mei sunt aici. Vin, normal, acasă", spune artistul. De altfel, Silvia (foto) şi Alexandru Badea senior, mama şi tatăl său, s-au aflat vinerea trecută între spectatorii care au umplut sala Teatrului Regina Maria pentru concertul pro bono. Şi care au plecat marcaţi de talentul, vocea incredibilă şi modestia unui artist prea puţin cunoscut la el acasă...

DAR DE SUFLET
Un prim succes

În concertul susţinut la Oradea de tenorul Alexandru Badea, acompaniat de pianistul Walter Lochmann, spectatorii au putut asculta canzonete napoletane şi arii din opere, cum sunt "Torna a Sorriento", "La donna e mobile", "Funiculi, Funicula", precum şi câteva momente pregătite de tenor alături de corul Colegiului Naţional Emanuil Gojdu (foto).

"Sunt nişte copii minunaţi", spune artistul despre partenerii lui de scenă. Din vânzarea biletelor, organizatorii au strâns aproape 20.000 lei pentru proiectul amenajării unei noi biblioteci, cu săli de lectură şi centru de documentare pentru profesori, în fostul internat al şcolii.

Conform estimărilor asociaţiei de părinţi, suma totală necesară se ridică la 30.000 euro. Deocamdată, Colegiul Gojdu are, înghesuite într-un spaţiu mic, 32.000 volume, din care circa 100 sunt cărţi de patrimoniu.