"Nunta bihoreană fără higheghe îi ca mireasa fără nănaşi", descrie neaoş Marius Mihuţ instrumentul consacrat în judeţul Bihor. Lucrează de zori şi până-n seară, într-un atelier la câţiva kilometri de Oradea, pentru a transforma o bucată de lemn într-o vioară cu goarnă ale cărei sunete va ridica de pe scaune petrecăreţi însufleţiţi.
BIHOREANUL vă prezintă povestea unuia dintre cei mai pricepuţi meşteri populari de higheghi din judeţ, care la finalul anului trecut a primit titlul de Tezaur Uman Viu, la doar 49 de ani, devenind astfel cel mai tânăr "laureat" din judeţ.
Muzicant de mic
Înconjurat de zeci de viori cu goarnă şi diplome de la concursuri şi festivaluri, Marius Mihuţ, din Cihei, îşi aminteşte cu patos de prima întâlnire cu muzica. "Pe când aveam numa` 16 ani, tata mi-o pus în braţe un acordeon. El şi mama n-au fost muzicanţi, dar aveau un prieten ce-şi câştiga traiul din asta, iar când venea la noi şi ne cânta io tot pă lângă el eram. Atunci au zis c-oi fi şi io ca el".
Au avut dreptate. În numai un an, Marius a învăţat de unul singur să interpreteze la acordeon mai multe piese populare la acea vreme, chiar dacă nu cunoştea notele. Talentul său a convins apoi mai mulţi prieteni ai familiei să-l cheme la petrecerile lor, să le cânte.
Abia după câţiva ani avea să descopere vioara cu goarnă. "La doi ani după ce am terminat şcoala profesională în Oradie, unde am învăţat tăbăcăria, în 1992, m-am înscris la Şcoala Populară de Arte (n.r. actuala Şcoală de arte Francisc Hubic) c-am vrut să-nvăţ teorie. Acolo am făcut patru ani lecţii de acordeon şi încă doi de vioară. Abia atunci am pus mâna şi pe vioara cu goarnă şi d-atunci n-am mai lăsat-o", povesteşte bărbatul.
Un glonţ uitat
Odată cu trecerea timpului, Marius a devenit tot mai priceput şi, chiar dacă pe atunci muncea ca tăbăcar la o firmă de prelucrare a pielii din Oradea, în timpul liber cânta pe la petreceri şi nunţi, fiind tot mai căutat. Descurcăreţ din fire şi autodidact, a devenit încet-încet şi "doctorul" propriei viori cu goarnă, reparând-o ori de câte ori se strica. "Atunci muzica era cel mai de preţ lucru primit de la Dumnezău. Eram atât de fericit...".
La 39 de ani, o grea încercare i-a schimbat însă destinul. La începutul lunii mai 2010, Marius s-a dus cu un prieten la un sculptor să-i repare patul de lemn al unei puşti pe care tocmai o primise. Neştiind că arma era încărcată, meşterul l-a împuşcat în piciorul stâng şi a trebuit operat. De atunci, nu s-a recuperat complet nici până azi, trecând prin şase operaţii la femur.
Nemaiputând merge la evenimente şi nici la serviciu, a trebuit să se reprofileze pentru a-şi câştiga traiul. "M-am apucat să repar viorile pretinilor mei muzicanţi şi după câteva luni am zîs, de curiozitate, să fac şi eu una", îşi aminteşte el. Deşi primele producţii proprii n-au fost deloc reuşite, a perseverat şi în câţiva ani a ajuns între cei mai pricepuţi meşteri.
Sculptură pe vioară
Artistul îşi începe ziua pe la ora 10, în atelierul din spatele casei, unde ţine toate materialele. Întâi desenează vioara pe scânduri de paltin, cea mai potrivită esenţă pentru acest instrument, apoi decupează, şlefuieşte şi face loc rezonatorului care amplifică sunetele, "furat" de la vechile gramofoane.
"Rezonatoarele care se potrivesc viorilor cu goarnă îs cele care au fost fabricate, pă vremuri, în Cehoslovacia. Eu le iau de la colecţionari sau de pe Ebay (n.r. - site de vânzări), dar de ceva vreme mi-am cumpărat o presă specială şi pot să le fac singur", explică bărbatul.
După ce reglează corzile şi ataşează suportul pentru bărbie, Marius lăcuieşte vioara şi o decorează după bunul plac. Goarna se pune la final, fiind cea mai rară şi scumpă componentă. "Io aş putea pune şi goarne chinezăşti, dar mi-aş bate joc de muzică şi de munca me`. Sîngurele care pot da sunetu’ perfect sunt goarnele folosite de pioneri în timpul comunismului. Ajung să coste şi 500 de euro, numai că eu cumpăr multe deodată şi cei care mai au se bucură şi-mi fac reduceri", spune bărbatul.
Treaba începe într-o zi şi se încheie în cealaltă, după ce vopseaua de pe vioară s-a uscat şi îi poate ataşa celelalte componente.
Vioară pentru Micula
Highidişul n-a numărat câte viori a vândut până acum, dar crede că au fost peste 500. Alte 20 a decis să le păstreze şi să le folosească pe la festivaluri sau emisiuni folclorice la care este invitat adesea. Dintre toate, cea mai dragă îi este vioara la care, în locul melcului din capăt, i-a desenat un cap de tigru (foto). "La asta am lucrat cel mai mult, mi-o trăbuit răbdare".
Pe un perete din camera unde-şi ţine colecţia are o altă vioară, decorată cu coarne de cerb. Frumuseţea instrumentului l-a impresionat şi pe afaceristul Victor Micula, fiul magnatului Viorel Micula, care a cumpărat de la artist una asemănătoare, cu 1.000 de euro, doar pentru decor.
La loc de cinste se află şi o vioară cu trei goarne, cu care impresionează la fiecare festival. Prin camera muzicii se mai regăsesc un acordeon vişiniu la care mai cântă uneori, o tobă şi cele mai noi creaţii: două instrumente cu goarnă ce seamănă cu violoncelul. "Am văzut prima dată într-un muzeu din Belgia şi mi s-a părut inedit, aşa că am vrut să fac şi io".
De peste Ocean
Deşi unii ar crede că afacerea nu e profitabilă, Marius are succes. Înainte de pandemie vindea săptămânal cam patru viori, acum câte una sau două, cu preţuri între 500 şi 1.500 de euro, în funcţie de mărime, calitatea goarnei şi decoraţiuni.
Cei mai importanţi cumpărători sunt străini care îi văd creaţiile pe contul său de Ebay. Bărbatul spune că a trimis viori cu goarnă în SUA, Belgia, Austria, Italia şi Marea Britanie, iar în urmă cu două săptămâni şi unui japonez, prin poştă.
Unii clienţi l-au contactat şi chiar l-au vizitat în Cihei. Printre ei, un folkist din New York, Bob Armistead, care i-a trimis şi o scrisoare tradusă în română pentru a-l felicita pentru talentul său, precum şi o cunoscută violonistă newyorkeză, Zoe Aqua (video), care a şi cântat cu Marius la el acasă.
Onorat cu diplomă
Măiestria l-a făcut cunoscut pe bihorean şi în ţară, bineînţeles. În octombrie 2020, la propunerea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor, Ministerul Culturii i-a oferit titlul onorific de Tezaur Uman Viu, acordat meşterilor "pe cale de dispariţie", chiar dacă Marius are doar 49 de ani.
"Este cel mai tânăr din Bihor care a primit această distincţie. Cei trei de dinainte au primit titlul la vârste înaintate", spune Mircea Jacan, fostul director al CJCPCT, referindu-se la Moise Gavra, ultimul meşteşugar de cojoace din Bihor, Gheorghe Rada, făuritor de viori cu goarnă din Pomezeu, şi Ioan Oancea, lădar din Budureasa.
Marius nu şi-a primit încă diploma, din cauza pandemiei, dar oficialii Ministerului Culturii speră ca în curând să organizeze o festivitate în Capitală. Chiar şi aşa, bihoreanul nu va avea alt beneficiu decât cel al reputaţiei şi al mândriei, deoarece legislaţia nu prevede şi acordarea unor premii în bani.
Nădejde în nepoată
Chiar dacă nu are soţie şi nici copii, Marius nu duce lipsa unei familii, avându-le alături pe cele două surori, Mirela şi Mariana, precum şi pe Iulia (foto), fiica celei din urmă, care adesea îl şi ajută la făurirea viorilor.
Curioasă şi jucăuşă, la cei 4 ani ai săi, fetiţa îşi urmăreşte atent unchiul şi încearcă să cânte la vioară ori acordeon. "Ambiţioasă e, om vedea cum s-a descurca când a mai creşte oleacă", spune bărbatul. Sperând, fireşte, ca meşteşugul său să nu piară în incertitudinile viitorului...
MADE IN UK
Vioară cu goarnă, inventată la Londra
Vioara cu goarnă, instrumentul muzical emblematic pentru Bihor, este originar din Londra, unde, în urmă cu mai bine de un secol, John Stroh, un german emigrat în Anglia în anii 1850, a căutat o modalitate prin care sunetul viorii să fie auzit în sălile mari de spectacole, pe vremea când nu existau sisteme de sonorizare, care să amplifice sunetul.
El a creat o vioară cu un trunchi din lemn subţire şi cu o goarnă ataşată, pentru a răspândi sunetul asemenea unui megafon. Inovaţia n-a avut succes, sunetul rezultat nefiind potrivit muzicii clasice, dar ideea a ajuns şi în Transilvania, unde a avut succes, chiar dacă înfăţişarea originară a viorii cu goarnă a fost modificată de-a lungul timpului.
(Sursa foto: steampunkworkshop.com)