Aproximativ 50 de persoane cu deficienţe de auz au defilat, sâmbătă, pe Corso, pentru a marca Ziua Mondială a Surzilor, dar şi pentru a atrage atenţia orădenilor, în special instituţiilor publice, că şi ei există şi că au nevoie să fie înţeleşi şi ajutaţi.

"Vorbe" din mâini

Punctul de întâlnire a fost, la ora 14, în faţă la magazinul Crişul, unde de departe puteai vedea un grup de oameni exuberanţi care îşi agitau mâinile îmbrăcate în mănuşi albe. "E o formă de a atrage atenţia. Când cuvintele nu ajung, mâinile fac diferenţa", a explicat Angelica Platon, directorul executiv al Filialei Oradea a Asociaţiei Surzilor.

După aproximativ 20 de minute, purtând cu ei un banner cu mesajul că pe 27 septembrie a fost Ziua Internaţională a Surzilor, participanţii la eveniment au pornit într-un marş pe Corso, unde au împărţit pliante cu alfabetul românesc şi cu cel internaţional al surzilor, pentru ca apoi să se oprească în Piaţa Unirii, unde au format un cerc, în semn de solidaritate faţă de toţi surzii de pe glob.

"Îi mulţumesc colegului Remus Ilisie că a venit cu această idee, de a manifesta cu mănuşi, ca să ne facem vizibili şi oamenii din Oradea să vadă că există şi persoane surde lângă ei. Suntem persoane normale, dar comunicăm într-un alt limbaj, al semnelor, şi dorim să vadă şi instituţiile publice, inclusiv Primăria, că în Oradea există o comunitate mare de surzi", a transmis, prin Angelica Platona, Viorel Victor Todor, preşedintele Asociaţiei Surzilor din România, filiala Oradea.  

Strigă ajutor

Asociaţia numără în jur de 400 de membri, care nu s-ar descurca fără ajutor specializat. Majoritatea se simt marginalizaţi şi toţi îşi doresc să li se respecte drepturile.

"Întâmpină dificultăţi legate de comunicare. În instituţiile publice, fără interpret în limbajul mimico-gestual nu au cum să se descurce. De multe ori, când ajung, de exemplu, în spitale, reprezentanţii acestora nu apelează la Asociaţie, să mergem să îi ajutăm. Sunt inclusiv notari publici care, deşi există legislaţie, nu solicită interpret şi pe urmă se nasc tot felul de situaţii dificile", a explicat Angelica Platon, transmiţând mesajele lui Todor.

Situaţia surzilor din Bihor e cu atât mai dificilă cu cât, la Asociaţie, există doar două persoane atestate ca traducători în limbajul mimico-gestual, care îi pot asista oficial pe surzi când au nevoie. În plus, sunt şi probleme cu banii. "Pentru salariile celor 3 angajaţi, banii ne vin de la Ministerul Muncii, la fel şi pentru câteva cheltuieli, dar pentru celelalte activităţi şi pentru chirie, avem contribuţiile beneficiarilor şi sponsorizări, care sunt tot mai puţine. Ne-ar ajuta foarte mult, de exemplu, să avem şi noi un spaţiu primit în comodat, nu cu chirie. Plătim la Primărie 1.230 lei pe lună, strânşi din cotizaţii, şi ne descurcăm greu", a mai spus Platon.

Prietenii aproape

La întâlnirea de sâmbătă au participat inclusiv copii. Deşi din afară par foarte dezinvolţi şi veseli, adevărul e că micuţii fac eforturi foarte mari să se integreze. Au fost unii copii care, de frică să nu fie respinşi de colegii lor, care nu îi înţeleg, s-au temut să meargă la şcoală. Alţii, deşi ar putea să pronunţe cuvinte, se tem să nu fie ridiculizaţi şi, astfel, apelează la specialişti.

Interesantă e povestea unei eleve de clasa a XI-a, de la Colegiul Iosif Vulcan, care a fost ajutată de prietena ei să se integreze mai uşor. "Este o fetiţă la specialitatea Bilingv-Spaniolă, care are o prietenă, colegă cu ea încă din clasa I. Împreună au parcurs toate etapele şi toate problemele vârstei. Cum se descurcă? E ascultată de profesori doar în scris. Învaţă, ca orice elev, pentru Bac. O ajutăm, dacă e nevoie stăm şi după ore", a precizat psihologul liceului, Mihaela Levai.

"Suntem din clasa I împreună. Ne-am întâlnit la şcoală şi mi s-a părut interesant limbajul ei. L-am învăţat prin joacă, şi acum încerc să învăţ cât mai mult posibil şi ne înţelegem foarte bine. Suntem prietene şi în afara orelor de curs", a povestit Xintia, despre prietena ei, Paulina Larisa.