În urmă cu două săptămâni, câteva zeci de studenţi din toată ţara au protestat la Cluj Napoca, cerând demisia ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, şi a celui delegat pentru învăţământul superior, Mihnea Costoiu, din cauza modificărilor pe care aceştia le-au adus Legii Educaţiei. Printre protestatari s-a numărat şi Marius Deaconu, student la două facultăţi ale Universităţii din Oradea - Drept şi Istorie - şi totodată preşedintele celei mai vechi asociaţii studenţeşti din Oradea, Asociaţia Gheorghe Şincai a studenţilor în istorie.
Tânărul de 21 de ani este şi student evaluator în Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS), astfel că ştie nu doar cum stau lucrurile la Oradea, ci şi la alte universităţi din ţară. Văzând de aproape lucrurile, cu plusuri şi minusuri, tânărul s-a convins: profesorii îşi văd doar de orele de curs şi de salarii, iar studenţii nu reuşesc să se unească, astfel încât să fie o forţă aptă să determine schimbări.
Educaţia, un bun public
- Ce anume te-a îndemnat să participi la manifestaţia organizată la Cluj împotriva recentelor modificări ale Legii Educaţiei? Nu era mai comod să stai în banca ta?
- Principala noastră nemulţumire este Ordonanţa de Urgenţă 49/2014. E foarte comod să stai în banca ta, mai ales când sindicatele, rectorii, părinţii şi elevii n-au găsit nicio problemă la modificările aduse prin această ordonanţă. Dar cine are coloană vertebrală ştie că e profund greşit ce s-a întâmplat. Nu mi se pare corect ca un om care din 2004 încoace e doctorand (n.r. - Mihnea Costoiu) să reglementeze legislaţia în domeniu. De aceea i-am şi dat o diplomă, de doctor în sfârşitul educaţiei.
- În urmă cu o lună, printr-o scrisoare deschisă, liderii studenţilor orădeni spuneau că şefii Universităţii îi tratează ca pe nişte "bancomate". Este educaţia un business pentru aceştia şi nimic mai mult?
- Întrebarea este deschisă la nivelul societăţii româneşti, nu doar la Oradea. Noi, studenţii, ne luptăm ca educaţia să fie considerată un bun public, dar multe cadre didactice consideră că studenţii bugetaţi sunt un bun care li se cuvine.
- Eşti student la două facultăţi. De ce la Oradea şi nu într-un alt centru universitar?
- Pentru că nu mi-au permis condiţiile financiare să plec.
- La Oradea rămân doar studenţii care nu pot merge altundeva?
- N-aş generaliza, dar adevărul este că mulţi studenţi buni ar vrea să facă pasul spre alte universităţi, însă nu îşi permit. Dar ştiu şi studenţi de la Oradea care sunt foarte buni şi preferă să rămână aici.
- Ce înseamnă să fii student aici? Este studenţia în Oradea aşa cum ai sperat?
- Eu am intrat în facultate fără aşteptări, aşa că nu sunt nici încântat, nici dezamăgit. Am găsit o Universitate cu potenţial, dar fără viziune. Leit-motivul este că nu avem bani, însă nici nu există o strategie credibilă pentru a atrage studenţi. Alte universităţi înţeleg că cel mai de preţ bun al lor este studentul.
Plagiatul - o boală, corupţia - o piaţă
- Ce le lipseşte studenţilor orădeni?
- O cultură studenţească. Am avut doar jupâni ca lideri ai studenţilor, care s-au gândit doar la binele lor, şi nimeni n-a creat o studenţime. De asemenea, nu avem acces la baze de date internaţionale, ceea ce într-un centru universitar care se vrea de prestigiu este inadmisibil.
- Dar profesorilor?
- Le lipseşte viziunea. Chiar dacă sunt foarte competenţi, mulţi se limitează la mersul la facultate şi luatul salariului. În 2014 nu mai poţi fi profesor ca în 1900. Spun mereu că nu au bani, dar nu fac nimic pentru a schimba situaţia.
- Se face în alte universităţi mai multă şcoală decât la Oradea?
- Nu neapărat, dar alţii sunt altfel conectaţi la spaţiul european. Chiar dacă eşti foarte bine pregătit teoretic, dacă eşti neconectat la cercetare eşti zero barat în Europa.
- Cum îi afectează pe studenţi scandalurile de corupţie ce vizează cadrele didactice ale Universităţii?
- Noi încurajăm să iasă la iveală astfel de lucruri. Adevărata provocare este însă ce se întâmplă după ce cazurile de corupţie sunt descoperite.
- Este corupt mediul academic orădean? Ai plătit vreodată pentru un examen?
- Nu, şi nici nu o să plătesc. Sunt anumiţi oameni în Universitate care arată că ar fi corupţi, dar nu este o regulă. În plus, corupţia este ca o piaţă: dacă nu este cerere, nu este nici ofertă.
- De ce este periculos plagiatul? Dar indolenţa studenţimii şi a profesorimii
- Plagiatul este ca o boală care macină la temelia societăţii. Oamenii aceştia sunt modele, apar zilnic la televizor, dar în nicio societate de bun-simţ ei nu merită să fie în faţă. Indolenţa faţă de ei este şi mai periculoasă, pentru că suntem pe marginea prăpastiei.
- Cât de mult crezi că afectează furtul intelectual universităţile?
- Foarte mult. Cred că mulţi care intră pe porţile Universităţii din Oradea se gândesc că îşi pot plăti anii de facultate, apoi îşi iau diploma şi pleacă magna cum laudae.
Ultimul cuvânt, doar la profi
- An de an, sunt tot mai puţini studenţi înscrişi la Oradea. Care crezi că sunt motivele?
- Nu poţi să ceri să ai studenţi dacă nu te promovezi, iar liderii Universităţii nu pun absolut deloc accent pe promovare. Alte universităţi le dau studenţilor insigne, cravate, ca să facă promovare. La noi nici pliante nu sunt. Dacă nu îţi doreşti studenţi, poţi să pui lacăt pe poartă. Bugetul Universităţii ar trebui conceput pornind de la modul în care vor fi atraşi studenţi, dar la noi bugetul este ce rămâne după ce plătesc salariile.
- Care este relaţia dintre studenţi şi şefii Universităţii?
- Suntem reprezentaţi cum prevede legea, dar de multe ori colegii mei sunt consultaţi degeaba, căci tot timpul ei (n.r. - profesorii) au ultimul cuvânt. Este şi vina noastră, ar trebui să fim uniţi.
- Din toamnă, la Universitatea din Oradea ar putea ajunge să înveţe şi tineri fără diplomă de Bacalaureat, în colegiul postliceal ori în centrul de pregătire a elevilor. Nu va accentua aceasta devalorizarea calităţii educaţiei?
- Ba da, şi nu doar aici, ci în toată ţara. Este o măsură electorală, aduce bani universităţilor, dar copiii nu înţeleg în ce capcană intră. Decalajul lor nu poate fi recuperat într-un an. Şi nici nu mi se pare just ca eu, care am muncit să-mi iau examenele, să am diplomă pe care scrie Universitatea din Oradea la fel ca şi cei care nici Bacul nu l-au luat.
- În mod repetat şi în asentiment cu colegii din ţară, studenţii orădeni au solicitat guvernanţilor să aloce Educaţiei 6% din PIB. De ce nu se alătură în acest demers şi profesorii?
- Din două motive: se tem pentru posturile lor, iar Consiliul Naţional al Rectorilor nu a ieşit public să-şi spună punctul de vedere. Or, dacă organul lor reprezentativ nu se plânge...
Unde sunt studenţii?
- De câţiva ani, Universitatea orădeană e în criză financiară, luând credite bancare pentru a-şi plăti angajaţii. Unde crezi că greşesc liderii instituţiei?
- Revin: nu au o viziune realistă. Nu este prima universitate cu datorii, dar spre deosebire de altele, nu are un plan real de a scăpa de ele. Şi asta pentru că nu pun problema cum trebuie. Nu se poate ca tu, comunitate academică, să te gândeşti doar la binele profesorilor, când ar trebui să serveşti studentul.
- Reuşesc studenţii orădeni să se integreze pe piaţa muncii? Cât de folositoare este o facultate în ziua de azi?
- În statistici, stăm bine, dar poate termini Dreptul şi te angajezi la şaormărie. Universitatea nu are nişte răspunsuri mai clare în ceea ce priveşte domeniul în care s-au angajat studenţii. Dacă vrei doar să treci prin studenţie şi să spargi trei ani banii părinţilor, e clar că facultatea nu-ţi foloseşte la nimic.
- Despre Oradea se spune de multe ori că e un oraş mort, pentru că deşi există o Universitate, nu are viaţă studenţească. Cum se poate schimba asta?
- Aşa este, în afară de party-urile studenţeşti, în centrul oraşului sunt mai mulţi elevi decât studenţi. Şi eu m-am întrebat: dacă nu sunt la cursuri şi nu sunt nici în oraş, unde sunt, totuşi, studenţii orădeni? Noi, ca lideri, trebuie să găsim o soluţie, măcar să avem un festival studenţesc adevărat.
- Ce planuri de viitor poate avea un absolvent de Oradea? Dar tu? Activismul studenţesc de acum te îmbie să intri în politică?
- Foarte multe planuri. Dar să nu creadă cineva că dacă a terminat cu 10 la Oradea, chiar este de 10. Poate este de 4. Însă dacă are viziune şi este conştiincios, studentul orădean poate face faţă. Eu sper să fiu judecător. Nu exclud varianta intrării în politică, dar poate în spatele politicianului care se vede la televizor.
CINE ŞI CUM
Caracterizări în trei cuvinte
Constantin Bungău, rectorul Universităţii - un rector de omenie
Sorin Curilă, preşedintele Senatului universitar - un preşedinte prea aşezat
Mihnea Costoiu, ministrul delegat pentru Învăţământ Superior - doctor "în sfârşit"-ul educaţiei
Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei - eternul ministru
Ioan Mang, fost ministru al Educaţiei - veni, copy, vici
Daniel Funeriu, fost ministru al Educaţiei - reformatorul reformei