La doar o lună după ce a fost reales în funcţie, bihoreanul Marius Vizer şi-a anunţat, duminică, demisia de la preşedinţia organizaţiei SportAccord, care reuneşte federaţiile olimpice şi non-olimpice, urmare a disputelor pe care le-a avut cu Comitetul Internaţional Olimpic.

Într-o scrisoare în care explică motivele, Vizer acuză sistemul din lumea sportului şi vorbeşte despre colaborarea inexistentă cu CIO.

"Un principiu important al sportului care m-a consacrat este onoarea. Mă retrag cu onoare și pentru onoarea sportului, pentru credibilitatea lui în societate, și sper că într-o zi sportul va deveni un sistem complet transparent, cu un cod moral și un model pentru societate", a scris el.

După cum se ştie, la congresul în urma căruia a fost ales, Vizer, care ocupă şi postul de preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo (IJF), l-a acuzat pe Thomas Bach, preşedintele CIO, că frânează iniţiativele federaţiilor internaţionale şi a criticat slaba prezenţă a acestora din urmă în sânul CIO. 

"De când am fost ales la conducerea SportAccord, am încercat regulat să dezvolt o colaborare constructivă cu CIO şi cu preşedintele său Thomas Bach (...). Din nefericire, ea nu a devenit niciodată o realitate", afirmase Vizer în luna aprilie, după realegerea sa în fruntea SportAccord.

El a reproşat de asemenea CIO că a blocat dezvoltarea unor evenimente multisport şi a estimat că Agenda 2020, adoptată de Bach, "nu aduce aproape niciun beneficiu sportului, federaţiilor sau sportivilor". Imediat după această luare de poziţie, mai multe federaţii sportive internaţionale importante şi-au anunţat, pe rând, retragerea din organizaţia SportAccord.

În scrisoarea de demisie, Vizer se arată dezamăgit cu privire la tăcerea creată în jurul sistemului corupt care guvernează lumea sportului şi afirmă că de acum încolo se va dedica judo-ului, el fiind preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Judo.

Citiţi mai jos scrisoarea integrală a lui Marius Vizer:

Dragi membri ai familiei sportului,
Dragi iubitori ai sportului,

Curajul este unul din principiile de bază ale sportului şi una din virtuţile importante ale omenirii.

Atunci când am emigrat din comunism în 1988, mi-am riscat viaţa, eu şi familia mea, pentru a ajunge în lumea liberă şi democratică, unde una din valorile supreme este libertatea de opinie şi de exprimare.

Mi s-a demonstrat, în ultima lună, că în lumea liberă există, totuşi, structuri superioare unde valoarea supremă este TĂCEREA!

Având în vedere că acesta este răspunsul primit la declaraţia făcută de mine la Soci şi la propunerea agendei cu cele 20 de puncte privind reformele şi beneficiile cerute pentru sport şi sportivi, am decis să mă retrag din SportAccord şi din Comisia de coordonare CIO pentru Olimpiada din Tokyo 2020, mulţumindu-le tuturor celor care m-au susţinut şi care au crezut şi cred în mine, în valorile propuse şi apărate de mine.

Un principiu important al sportului care m-a consacrat este ONOAREA. Mă retrag cu onoare şi pentru onoarea sportului, pentru credibilitatea lui în societate, sperând ca într-o zi sportul să devina un sistem total transparent, un cod moral şi un model pentru societate.

Tot ceea ce am propus este just şi sper să fi deschis prin demersul meu o poartă închisă de un secol, care să rămână deschisă pentru totdeauna în beneficiul sportului şi al valorilor acestuia.

În spatele uşilor închise funcţionează, astăzi, un sistem care este controlat de titluri nobiliare sau titluri moştenire de familie, ori de membri numiţi pe viaţă. Sper ca în viitor criteriile de bază ale sistemului să fie dictate de realizările din sport, de profesionalism, performanţe, fair-play, transparenţă şi curajul de a exprima adevărul.

Celor care mi-au reproşat că nu cunosc destul de bine “Olympic movement-ul” le răspund că, dimpotrivă, cunosc mult mai bine decât cred ei mişcarea internaţională sportivă şi valorile adevărate ale sportului, pentru că mi-am dedicat toată viaţa sportului, slujindu-l voluntar, din pasiune şi dragoste, fără avantaje pecuniare, precum alţii…

Partea de care ei vorbesc că nu o cunosc, sincer, nici nu doresc să o cunosc vreodată!

Este partea secretă, misterioasă, ce se află în umbra organizării marilor evenimente sportive, un joc murdar, cu mize uriaşe, ale cărui implicaţii se văd expuse în aceste zile în câteva organizaţii, însă la scară foarte mică.

Ce este important în acest joc? Toată lumea „joacă” la un moment dat după regula „nicio regulă”!

Les jeux sont faits! Rien ne va plus!

Publicaţia „Inside the Games” a iniţiat un sondaj online pentru a măsura justeţea conţinutului declaraţiei mele de la Soci, iar rezultatele publicate - care reflectă vocea societăţii, consumatoarea valorilor sportului şi beneficiara evenimentelor sportive - au fost în favoarea mea, cu un procentaj de peste 90%. Oare în “lumea liberă” această voce a societăţii chiar nu mai are importanţă?

Colegilor mei care au decis să se „autosuspende” din SportAccord şi au ales să nu asculte vocea societăţii şi să nu continue lupta pentru reforme, transparenţă şi fair-play în sport, le transmit că într-un oraş european există un pod care se numeşte „Podul Minciunilor”, unde îndrăgostiţii îşi declară dragoste veşnică prinzând un lacăt de balustradele acestui pod. N-am agăţat un lacăt de acest pod, şi n-o voi face vreodată, din două motive: unul - onoarea, doi - nu mai există loc pentru lacăte!

O singură întrebare am către colegii mei „auto-suspendaţi “: cu care propunere din agenda celor 20 de puncte avansată de mine pentru reforma în sport nu aţi fost de acord? Cu premiile în bani pentru sportivi, cu pensiile pentru sportivi, cu transparenţa, cu cerinţa ca organizaţia CIO să respecte criterii şi principii, cu dividendele mai mari cerute pentru Federaţiile Internaţionale, cu deţinerea unui procent de 50% din Canalul Olimpic TV de către Federaţiile Internaţionale, cu nediscriminarea sporturilor non-olimpice, cu transparenţa privind salariile staff-ului CIO şi contractele companiilor de consulting, cu creşterea rolului ministerelor sporturilor în mişcarea olimpică, ei fiind cei care vă finanţează evenimentele sportive şi Federaţiile Naţionale?

Iar dacă nu vor să-mi răspundă mie, să raspunda Federaţiilor Naţionale şi sportivilor pe care îi reprezintă!

Eu iubesc sportul în toate formele lui, cred în spiritul olimpic şi-n valorile lui, dar mai cred că sistemul se poate perfecţiona şi că într-o lume democratică fiecare om e liber să-şi exprime nestingherit opinia.

Am încercat să colaborez cu CIO în cei 2 ani de mandat, înaintând numeroase propuneri de colaborare între cele două organizaţii, însă ele au fost întotdeauna respinse fără nicio explicaţie plauzibilă.

Uşa mea a fost mereu deschisă pentru o colaborare, a lor mereu închisă!

Anularea Combat Game-ului, programat la Lima în 2018, eveniment menit să aducă beneficii substanţiale sporturilor şi sportivilor participanţi, confirmă presiunea care s-a exercitat asupra federaţiilor şi a organizatorilor de evenimente.

În speranţa că sistemul CIO nu este nici dinastie, nici tiranie şi nici inchiziţie, încredinţez destinul lui în mâinile tinerelor  generaţii, marcate de viziunea modernizării societăţii şi a tuturor sectoarelor ei.

Mă retrag din SportAccord cu onoare şi respect, sperând că aceia care servesc sportul cu adevărat, sincer şi dezinteresat, vor da o şansă milioanelor de copii şi tineri care consideră sportul singura lor şansă în viaţă.

Cea mai periculoasă şi dificilă bătălie în viaţă este întotdeauna  cea pentru o cauză dreaptă! În această dispută, din păcate, nu există niciun învingător, ci doar un singur învins: SPORTUL!

Mă voi dedica judo-ului, sportul pe care-l iubesc şi care m-a ajutat să devin ceea ce sunt astăzi, învăţându-mă principii solide - curaj, sinceritate, cinste, modestie, respect, auto-control, prietenie şi codul onorii pe care fiecare om trebuie să şi-l însuşească în viaţă -, sport pe care îl voi dezvolta în continuare cu toată energia, dedicarea şi pasiunea  mea.

Marius Vizer