Prea bătrâni să mai lupte pentru bunăstarea lor sau prea săraci ca să-şi "permită" măcar să schiţeze un zâmbet, mulţi orădeni se culcă şi se trezesc flămânzi. Unii dintre ei au, însă, norocul ca, o dată pe săptămână, să primească o masă caldă, graţie unor voluntari care îşi aduc aminte de ei.
"Acum avem 112 beneficiari, dar am avut şi 140", spune Iulian Stan, coordonatorul programului "Masa săracilor Oradea", prin care oameni cu venituri reduse sau care trăiesc pe străzi primesc mâncare în fiecare sâmbătă. De profesie IT-ist, Iulian este şi bucătarul-şef, neoprit între oale nici măcar de handicapul locomotor căpătat în urma unui accident de motocicletă.
O clipă de neatenţie
Crescut în comuna Sohodol, din judeţul Alba, Iulian Stan s-a mutat în Oradea în 2008, după ce a terminat liceul şi a devenit student la Calculatoare. Tot atunci şi-a "dezvoltat" şi abilităţile de bucătar. "Stăteam în cămin, n-aveam de ales", mărturiseşte el. Pe atunci, habar n-aveam că priceperea într-ale gastronomiei îi va ocupa fiecare sfârşit de săptămână.
Şi mai era un lucru pe care Iulian nu-l bănuia atunci, şi anume că o altă pasiune de-a sa îl va duce aproape de moarte. În 2012, rula cu motocicleta pe drumurile din Bihor, iar o clipă de neatenţie l-a făcut să se prăbuşească, în mare viteză, pe şosea. "N-a fost un accident foarte urât, nu mi-am rupt nimic în afară de coloană", spune el, cu un zâmbet larg.
Ţintuit în scaunul cu rotile, astăzi poate glumi pe seama accidentului său, dar atunci nu i-a fost uşor. "Primii doi ani au fost mai grei, până mi-am recăpătat independenţa", explică Iulian.
"Mă descurc"
Bărbatul în vârstă de aproape 35 de ani lucrează pentru o companie IT din Oradea şi locuieşte singur. Are o maşină adaptată pentru dizabilitatea lui, un fotoliu rulant activ, adică pe care îl poate demonta când urcă la volan, aşa că se deplasează singur oriunde are nevoie să ajungă.
"Sunt două modalităţi în care poţi să vezi situaţia mea: ca pe o dizabilitate, o problemă, şi te plângi toată ziua, sau ca o viaţă normală, în care poţi face orice, doar să nu trebuiască să iei ceva de pe raftul de sus", explică el, cu umor. Recunoaşte că Oradea nu este chiar cel mai accesibil oraş pentru persoanele în scaun cu rotile, dar chiar şi aşa, Iulian nu se plânge. "Mă descurc", pare a fi mottoul lui.
Dincolo de faptul că şi-a găsit tăria necesară pentru a învinge demonii care l-au cuprins când a devenit invalid, Iulian face voluntariat pentru alţii, şi nu puţini. De peste 7 ani, coordonează "Masa săracilor Oradea", un program prin care persoane nevoiaşe sau oameni ai străzii primesc în fiecare sâmbătă o masă caldă, anume gătită de oameni dornici să facă un bine.
Voluntar pentru sărmani
Programul a pornit în Cluj, la începutul anului 2015, iar în Oradea a fost extins în acelaşi an de două voluntare. Regulile sunt destul de simple: voluntarii donează alimente sau banii necesari pentru achiziţionarea materiei prime şi tot ei gătesc, în fiecare sâmbătă, porţiile de mâncare ce ajung apoi la persoane cu venituri reduse ori care locuiesc pe străzi.
Iulian a aflat despre program de pe Facebook, iar la început a donat banii necesari achiziţiei de alimente. Ulterior, când a aflat că voluntarii aveau nevoie şi de "forţă de muncă", s-a implicat în făcutul cumpărăturilor şi transportul alimentelor.
Prin 2017, a intrat şi în bucătăria pusă la dispoziţie de asociaţia Filantropia Oradea, care deţine un centru de zi pentru persoane cu scleroză multiplă, şi tot atunci a devenit coordonator al programului local. "Nu am niciun statut în asociaţie, toate actele se fac de Asociaţia Masa Săracilor, cu sediul la Cluj. Eu doar contribui cum pot, la Oradea", zice IT-istul.
Iulian este, însă, ca sarea în mâncare: caută sponsorizări, adună voluntarii care să gătească, stabileşte meniul şi se asigură că toate alimentele sunt cumpărate. Dacă nu găseşte doritori să plătească materia primă, el şi ceilalţi voluntari achită cumpărăturile care, săptămânal, sunt cam 500 lei. "Momentan avem 112 beneficiari. Am avut şi 140, dar am mai triat din ei", explică Iulian.
Şef în bucătărie
Masa săracilor se găteşte în fiecare sâmbătă, exclusiv de către voluntari, şi este compusă din felul secundar, adică un fel de mâncare cu carne şi garnitură, o pâine şi un desert. "Suntem un grup de oameni care participăm de mulţi ani şi mai vin şi alţi voluntari. Mulţi dintre ei sunt angajaţii unor companii multinaţionale care derulează programe de voluntariat", explică Iulian. Cu toţii urmează indicaţiile lui la gătit, IT-istul fiind bucătarul şef care stabileşte reţetele, ingredientele şi proporţiile, având o afinitate pentru gastronomie. "Îmi place să gătesc, dar adevărul e că doar sâmbăta mai fac asta, în rest nu prea am timp", zice Iulian.
Când mâncarea este gata, voluntarii o aşază în caserole pe care apoi le împart sărmanilor adunaţi la centrul de zi. "Le-am cerut ca asta să fie contribuţia lor, faptul că vin să-şi ia mâncarea. Livrăm doar persoanelor cu dizabilităţi", spune coordonatorul. Se străduieşte ca porţiile să fie zdravene în fiecare săptămână, astfel încât o persoană să se sature de două ori din mâncarea căpătată.
Fără bani
Cei mai mulţi dintre beneficiarii programului sunt bătrâni singuri şi cu pensia minimă, dar voluntarii hrănesc şi oameni ai străzii ori persoane cu dizabilităţi mentale ori fizice. Înainte de a-i include în program, Iulian şi colegii săi se asigură că merită acest ajutor, cerându-le dovezi privind veniturile lor şi vizitându-i acasă, dacă au o casă...
"Când văd prin oraş cerşetori, le zic să vină sâmbăta la noi, dar nu mulţi ajung. Nu ştiu cauza, ori cerşetoria este o afacere pentru ei, ori nu mă cred. Avem câţiva oameni ai străzii cărora le ducem noi mâncarea, ne cer şi bani, dar nu le dăm niciodată", zice Iulian.
Chiar dacă ajută oameni fără să aştepte nimic la schimb, ştie că a le da bani s-ar putea să nu fie, de fapt, un sprijin, pentru că mulţi i-ar cheltui pe alcool sau ar rămâne fără ei. "Am acceptat că nu putem salva toţi sărmanii oraşului", spune IT-istul. El, însă, este "programat" să ajute cât mai mulţi...