Zilele acestea se discută în spaţiul public faptul că măsurile fiscale de austeritate aşteptate în cursul lunii iulie vor fi cuprinse într-un act normativ ce nu va fi ordonanţă de urgenţă, cum se întâmplă de obicei, ci o lege care va fi adoptată prin procedura specială a angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului.
În acest context, cred că este important să se cunoască particularităţile acestei proceduri, avantajele ei şi mai ales riscurile care le generează.
În primul rând, cred că prim-ministrul a optat pentru procedura angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului pentru faptul că o eventuală ordonanţă de urgenţă ar fi fost vulnerabilă la un control de constituţionalitate exercitat după intrarea acesteia în vigoare. În concret, potrivit dispoziţiilor constituţionale, prin ordonanţe de urgenţă nu se pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. În condiţiile în care se aşteaptă măriri de taxe, disponibilizări şi tăieri de venituri, acestea ar putea fi interpretate de Curtea Constituţională ca ingerinţe în drepturile cetăţenilor, iar declararea neconstituţionalităţii ordonanţei de urgenţă ar fi compromis "reforma".
Optând pentru procedura angajării răspunderii, Guvernul va adopta un proiect de lege şi va anunţa Parlamentul, în şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, că îşi asumă răspunderea pentru acest proiect. Din acel moment curge un termen de trei zile în care parlamentarii pot formula o moţiune de cenzură. Dacă nu se formulează o asemenea moţiune sau dacă o moţiune formulată este respinsă, proiectul de lege e considerat adoptat fără dezbateri parlamentare, iar legea astfel adoptată este trimisă Preşedintelui pentru promulgare.
În cazul în care, însă, o eventuală moţiune de cenzură e adoptată, Guvernul este demis şi, logic, proiectul de lege se consideră respins.
Dacă din această perspectivă, actualul Guvern nu are de ce să îşi facă griji, beneficiind de o puternică susţinere parlamentară, probleme se pot ivi în cazul formulării unor obiecţii de neconstituţionalitate de către opoziţie.
În concret, legea adoptată în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, la fel ca oricare altă lege adoptată în procedura normală, poate fi contestată la Curtea Constituţională înainte de intrarea sa în vigoare - în oglindă, ordonanţele de urgenţă nu pot fi atacate înainte de intrarea în vigoare şi pot intra în vigoare chiar în ziua adoptării lor.
Or, atacarea legii "măsurilor fiscale" înainte de promulgare poate genera două riscuri: întârzierea intrării în vigoare dacă CCR nu judecă în procedură de maximă urgenţă, sau chiar o posibilă decizie de neconstituţionalitate, aspect ce va impune reluarea procedurii de la zero.