În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din data de 5 august 2015 a fost publicată Decizia nr. 19/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată ca hotărâre preliminară, obligatorie pentru toate instanţele din România de la data publicării, prin care s-a stabilit că fapta medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. 1 lit. b teza a II-a din Codul penal, de a primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în condiţiile art. 34 alin. 2 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege.
Ca atare, de la data publicării acestei decizii, fapta medicului de a primi orice fel de atenţii de la pacienţi constituie infracţiunea de luare de mită pentru care medicul este pasibil să răspundă. Pentru a pronunţa hotărârea, Înalta Curte a trebuit să stabilească în ce măsură, în cazul în care pacientul doreşte să ofere cadouri de orice fel medicului, în semn de recunoştinţă, ar fi aplicabile dispoziţiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 43/2003 (Legea pacientului) care prevăd că pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii.
Înalta Curte a stabilit că acest text de lege, deşi este în vigoare, nu îl poate scuti pe medic de a răspunde penal pentru luare de mită, deoarece tot Instanţa Supremă a stabilit în 2014 (Decizia nr. 26/2014) că medicul este un funcţionar public care trebuie să se conformeze tuturor restricţiilor ce decurg din această calitate. Întrucât decizia este obligatorie, trebuie văzut cum va fi aplicată aceasta. În primul rând, ea se aplică numai medicilor angajaţi la stat, cei care lucrează în mediul privat putând să accepte în continuare atenţiile oferite de pacienţi cu titlu de recunoştinţă.
În al doilea rând, pacientului, indiferent că este tratat în sistemul public sau în cel privat, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 34 din Legea pacientului, oferirea de atenţii neputând fi considerată dare de mită. Numai acceptarea acestora de către medicul angajat la stat este infracţiune.
În final, trebuie precizat că, deşi hotărârea Înaltei Curţi poate părea ca injustă şi vădit pe lângă lege, aceasta este obligatorie de la data publicării.