Episcopul romano-catolic de Oradea, Böcskei László, transmite un mesaj în preajma Crăciunului, subliniind în acest an că omenirea se află la o răscruce de drumuri: „pe lângă drumurile bine marcate și bine bătătorite, deslușim o serie de rute noi care ne duc rapid spre necunoscutul străin și de multe ori înfricoșător”.
„Uitând parcă de înălțimile la care suntem chemați, omenirea se regăsește într-o lume a vitrinelor ispititoare, din care lipsește profunzimea, misterul, bucuria și pacea”, spune PS Böcskei.
Prelatul îi încurajează însă pe credincioși să nu renunțe la speranță, dar și să aleagă calea reconcilierii și a dăruirii. „Din întunericul profund poate să se ivească o lume nouă”, transmite liderul diecezei.
Pe de altă parte, secretariatul Episcopiei Romano-Catolice de Oradea a transmis programul slujbelor de Crăciun și Anul Nou.
Astfel, în Ajunul Crăciunului, de la ora 16, episcopul Böcskei László va vizita Căminul de Bătrâni „Sfântul Martin” din Oradea, unde va celebra o sfântă liturghie solemnă de Ajun. Apoi, la miezul nopții, în Catedrala Episcopală Romano-Catolică, prelatul va celebra liturghia pontificală din noaptea de Crăciun. „Partea muzicală a liturghiei solemne va fi susţinută de Orchestra și Corul Catedralei. Înainte de liturghia solemnă, de la ora 23.00 capelmaistrul Kristófi János va susține un concert de orgă”, anunță eparhia.
Pe 25 decembrie, de la ora 08, se celebrează liturghia păstorilor, iar la ora 11, liturghia solemnă de Crăciun. În aceeași zi, Sfânta liturghie de la ora 18 va fi urmată de un program de Crăciun prezentat de grupul de copii din parohie.
Pe 31 decembrie, de la ora 18, în Catedrala Episcopală, episcopul Böcskei László, va oficia Sfânta Liturghie de mulţumire la sfârșit de an. De asemenea, pe 1 ianuarie, de la ora 11, se va sluji liturghia solemnă.
Mesajul integral de Crăciun al episcopului Böcskei László:
„Astăzi, spațiul cosmic nu aparține doar astronauților, și nici miliardarilor cu buzunare pline, care poftesc o experiență specială. În viitorul apropiat, chiar și companiile de tip low-cost își vor lansa zboruri regulate, pentru care deja de acum se pot rezerva locuri plătite un avans.” – Am citit aceste rânduri într-un anunț în care călătoria în spațiu este prezentată ca o experiență turistică extraordinară. Atingerea traiectoriei Pământului și depășirea acesteia printr-un zbor orbital, pentru a admira universul – acesta este obiectivul spre care tinde omenirea prin mijloacele oferite de cuceririle științei moderne.
Fraţi şi Surori în Cristos!
Față de o astfel de ofertă promițătoare, mă gândesc la o vestire de acum două mii de ani, care reprezenta și atunci o mare noutate. Mă gândesc la vestirea venită prin vocea îngerilor, vestire care a întors spre cer privirea și inima omului rămas fără speranță. La această vestire cerească, păstorii simpli au dat un răspuns decisiv: nu s-au mulțumit să se minuneze, nici să se lase pradă îndoielii, întrebărilor și raționamentelor inutile, ci, îmbrăcați în mondenitate, dar cu o simplitate sobră, s-au ridicat și au plecat în căutarea Celui care venise în lume pentru ei. Răspunsul lor la această vestire i-a ridicat din obișnuințele lor, pentru a cunoaște Misterul ceresc dezvăluit în fața lor: „Să mergem până la Betleém şi să vedem acest cuvânt care s-a făcut şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul!” (Luca 2, 15)
În perspectiva mileniilor, vestirea care o evocăm astăzi are același mesaj: ne face să ne ridicăm în picioare, pentru că suntem atrași de înălțimi, și vrem să privim spre infinit. Cu toţii suntem pe drum, și cercetăm după trasee noi. Proiectăm și construim drumuri și rețele rutiere pentru a ajunge la destinație mai repede și în siguranță. Ne modernizăm drumurile fără ezitare și ne asumăm riscuri pentru căi noi și necunoscute, pentru că suntem atrași de lumea necunoscută, dar minunată.
Iubiți credincioși! Şi Crăciunul din acest an găsește omenirea la o răscruce de drumuri: pe lângă drumurile bine marcate și bine bătătorite, deslușim o serie de rute noi care ne duc rapid spre necunoscutul străin și de multe ori înfricoșător. Uitând parcă de înălțimile la care suntem chemați, omenirea se regăsește într-o lume a vitrinelor ispititoare, din care lipsește profunzimea, misterul, bucuria și pacea. Poate că acesta este motivul pentru care, mai mult ca niciodată, apar în interiorul nostru întrebări pline de anxietate despre care adesea nu îndrăznim să vorbim: Este oare lumea pe drumul cel bun? Ce căi urmează omenirea? Unde ne conduc căile care ne modelează viața individuală și colectivă? De multe ori avem impresia că suntem blocați în trafic, alteori suferim de disperarea fundăturilor fără ieșire, și nu de puține ori ne asumăm drumuri periculoase care sub iluzia satisfacției de moment, ne duc la autodistrugere. Suntem pe drum, dar fără să ajungem la destinație, pentru că nu avem o destinație reală, nu avem un scop adevărat. Egoismul, dominanța și profitul, plăcerea și interesul nu ne pot duce decât la distrugere.
„Să mergem până la Betleém şi să vedem acest cuvânt care s-a făcut şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul!”(Luca 2, 15) - și-au spus păstorii și au ajuns la destinație. În toate colțurile lumii, evocarea întâmplărilor Crăciunului înseamnă redescoperirea păstorilor simpli, care ne așează în fața unei realități provocatoare: se pare că omenirea nu poate ține pasul cu păstorii simpli, pentru că suferințele și ororile din lumea de astăzi vorbesc despre faptul că încă nu am ajuns la Betleem. Este posibil că am pornit cândva, dar ne-am oprit pe drum. Poate că am căutat scurtături sau ne-am blocat în zona noastră de confort pentru că ni se pare dificilă calea care duce la Mister, sau poate chiar protestăm şi nu vrem calea pe care ne-a pregătit-o Creatorul, ci vrem să alegem noi drumul! Astfel, evenimentele și tragediile cotidiene fac să înțelegem că lumea nu a ajuns încă la noaptea de vis de la Betleem, pentru că în propria noastră strălucire falsă nu putem vedea splendoarea prezenței divine.
„Să mergem până la Betleém şi să vedem acest cuvânt care s-a făcut şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul!”(Luca 2, 15) Crăciunul vorbește despre drumul păstorilor. Un drum care leagă mileniile şi este creat pentru noi de Tatăl ceresc care ne iubește. Ce bucurie este să realizăm că nu suntem rătăcitori și pierduți pe acest drum și că putem depăși frica și îndoiala, pentru a fi receptivi la Misterul care ne atrage. - Trebuie să ne ridicăm și să ne îndreptăm spre Mister. Acesta este calea reconcilierii, a acceptării și a oferirii, care îmbracă lumea în pace și bucurie.
Iubiți credincioși! Să nu renunțăm la speranță: din întunericul profund poate să se ivească o lume nouă. Putem fi prezenți la începutul acestei lumi noi, dacă îl găsim pe Dumnezeu în viața noastră, dacă îl primim în familia noastră, dacă ne așezăm tot spațiul nostru de viață în prezența Lui. Aceasta este calea, singura cale, care ne ridică la înălțimi, pentru ca să putem experimenta în viața noastră puterea care modelează tot universul și nu încetează nicicând, iubirea Tatălui ceresc care în Isus din Betleem este „calea, adevărul și viața”. (Ioan 14, 6)
„Să mergem până la Betleém şi să vedem acest cuvânt care s-a făcut şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul!”(Luca 2, 15) Iubiți Frați și Surori! Sunteți deja pe drum? Haideți să mergem împreună și să-i invităm și pe alții pe această cale a păcii, reconcilierii și a bucuriei.
Vă doresc tuturor un Crăciun plin de binecuvântări și speranțe noi.
La sărbătoarea Crăciunului, 2023.
†Böcskei László
episcop diecezan