Legea micii reforme a intrat în vigoare în 25 noiembrie. Dincolo de schimbările de procedură pe care le-am prezentat saptămânile trecute şi pe care voi continua să le prezint şi săptămânile viitoare, câteva dintre ele chiar criticabile, legea micii reforme aduce modificări cu privire la atitudinea pe care cetăţeanul trebuie să o aibă faţă de actul de justiţie. Practic noua legislaţie în materie civilă (extrapenală) reduce rolul judecătorului şi creşte corelativ rolul părţii şi al avocatului în proces. Am să explic cu argumente punctuale această afirmaţie.
În primul rând, partea care nu se va prezenta la proces dar va primi o citaţie semnând pentru aceasta, nu va mai fi citată pentru termenele următoare presupunându-se că trebuie să cunoască aceste termene. Ca atare, cetăţeanul va trebui să fie mai diligent şi să se preocupe de urmărirea procesului, în caz contrar suportând consecinţele.
În al doilea rând, dacă un cetăţean este chemat în judecată, el va trebui să îşi invoce apărările imediat după ce a primit citaţia, pregătindu-şi corespunzător apărararea, şi nu după câteva luni sau, mai rău, în căile de atac, cum se putea întâmpla până săptămâna trecută.
Deşi rolul activ al judecătorului se menţine, respectiv judecătorul va putea administra orice probe, chiar şi în lipsa unor solicitări ale părţilor, lipsa acestui rol activ nu va putea fi invocată ca motiv de apel sau recurs. Mai concret, dacă cetăţeanul nu îşi va exercita corespunzător drepturile conferite de lege în proces, nu va putea invoca în recurs faptul că judecătorul nu a administrat anumite probe pe care el nu le-a solicitat dar judecătorul putea să le administreze.
Ca atare, cetăţeanul trebuie să fie mai responsabil şi să nu mai aştepte ca judecătorul să îi facă şi apărarea sa aşa cum se putea întâmpla până acum. În căile de atac, respectiv în apel, instanţa nu va putea trimite spre rejudecare un dosar deşi există vicii grave de procedură în lipsa unei solicitări exprese a părţii interesate. Ca atare, iată încă un motiv de atenţie sporită.
Închei prin a arăta că inclusiv competenţa instanţei trebuie verificată până la primul termen. Ca atare, dacă nu suntem atenţi, putem risca să ne judecăm în capătul opus al ţării.