Sociologic vorbind, milenialii sunt acea cohortă generaţionistă care gravitează în prezent în jurul vârstei de 25-30 de ani. Sunt tineri, sunt bine axaţi în tehnologie, au crescut cu internet în case şi într-o Românie lipsită de comunism. Prin urmare au avut acces la resurse pe care generaţiile predecesoare nu le-au avut: libertate, capitalism, locuri de muncă la distanţă, produse Cola ieftine şi calculatoare de mărimea unei palme.
Ritmul alert al capitalismului i-a prins şi pe ei, dublat de rata de expansiune a internetului şi avansurile de ordin tehnologic. Aşa se face că acest ritm rapid îl regăsim nu doar în activitatea lor zilnică, dar şi în modul în care aceşti tineri încearcă să-şi croiască un drum în viaţă.
Statistic vorbind, milenialii stau mai puţin într-un loc decât generaţiile precedente. Nu petrec mai mult de doi ani într-o companie şi nu ezită să sară la oportunităţi mai bune de muncă atunci când acestea se ivesc. Pun mare preţ pe libertate şi mobilitate, aşa că mulţi dintre ei sunt fie freelanceri, fie nomazi digitali.
Dacă a fi să existe un corespondent economic al milenialilor, atunci acesta ar fi cu siguranţă tehnologia blockchain şi monezile virtuale.
Apărut acum vreo 10 ani, Bitcoin promitea îmbogăţire rapidă. Dacă la începuturile lui valora câţiva cenţi, în decembrie 2017 Bitcoin ajunsese cu puţin peste 20.000 de dolari bucata. Ceea ce în schimb a stârnit o adevărată isterie în online, cu fel de fel de antreprenori de ocazie investind sume colosale în monezi virtuale în speranţa de îmbogăţire rapidă. Cei mai atraşi de această modalitate de a face bani au fost - desigur - milenialii. Schema avea tot ceea ce îi trebuia: necesita un laptop, nişte fonduri ce urmau să crească, timp de petrecut online şi canale de documentare plus mobilitate şi o monedă universală.
Problema a fost că Bitcoin, alături de celelalte peste 2000 de monede virtuale, s-a dovedit a fi nu atât de profitabil şi a fost asemuit mai mult cu o schemă ponzi de tip Caritas ori cu isteria bulbilor de lalea din Olanda. Din decembrie 2017 monedele virtuale au început să scadă vertiginos.
În momentul redactării acestui articol un Bitcoin valorează 3.595 de dolari şi preţul scade în fiecare lună. O mulţime de case de schimb online s-au trezit atacate de hackeri şi golite de bani. Alţi antreprenori au fugit direct cu fondurile. Unul a murit şi a luat cu el parola care oferea acces spre 140 de milioane de dolari în monede virtuale. O mulţime de mileniali şi-au pierdut agoniselile investind orbeşte în ceva instabil, având zero cunoştinţe de economie, business sau legate de arhitectura burselor financiare.
Goana după un câştig rapid şi impulsivitatea acestei generaţii reiese deci nu doar din investiţii riscante ori din disponibilitatea de a lăsa un loc de muncă stabil pentru un altul mai promiţător. Ea derivă şi din "geneticul social" generaţionist care dictează tinerilor că munca - aşa cum o ştiam până acum - e ceva demodat sau măcar în schimbare.
Milenialii, priviţi ca ansamblu, iau decizii în general pripite. Înfiinţează start-up-uri tehnologice care ajung să fie eşecuri. Investesc fără să facă paralele cu modelele economice existente în istorie, orbiţi de posibilităţile internetului şi cu încredere în capabilităţile tehnologiei.
Nu e de mirare deci că un Bitcoin a scăzut de şapte ori în valoare ori că 40% dintre milenialii lumii încă locuiesc cu părinţii, doar 20-25% având un loc stabil de muncă.