"Nu mă aştept să se întâmple nimic bun în lume până când fiecare dintre noi nu va face ceva bun", spune Laura Turdean. Orădeancă prin adopţie de un deceniu, tânăra de 30 de ani e decepţionată de atitudinea orădenilor şi a bihorenilor în general faţă de problemele de mediu ale zonei în care trăiesc.

Fondatoare a Grupului de Antifracturare Hidraulică Oradea, ce reuneşte oamenii care se opun exploatărilor gazelor de şist în Bihor, Laura nu înţelege de ce are în jur doar o mână de oameni. De parcă toată lumea ar gândi pe termen scurt şi nimeni nu şi-ar face griji pentru viitor...

Spune nu gazelor!

Originară din Tăşnad, judeţul Satu Mare, Laura a făcut Facultatea de Litere la Oradea, în urmă cu aproape zece ani, şi aici a rămas. În comparaţie cu micuţul târg din care provine, Oradea este pentru ea un oraş cu mult mai multe oportunităţi. Asistent manager la o firmă din domeniul comerţului auto, Laura s-a remarcat în ultimele luni printre orădenii cu preocupări ecologiste ca fiind unul din cei mai activi militanţi împotriva exploatării gazelor de şist.

"La începutul acestui an am auzit prima oară de posibilitatea exploatărilor de gaze de şist în Bihor. Am început să mă interesez de efectele lor şi am rămas consternată", povesteşte tânăra. Aflând ce s-a întâmplat în alte ţări, îndeosebi în Statele Unite, unde în urma exploatărilor gazelor de şist pânza freatică a fost contaminată cu gaz şi alte substanţe chimice, iar terenurile au devenit aride, Laura a decis să se împotrivească unui eventual dezastru care să se repete şi la noi.

Roşia... la Oradea

Decizia de a deveni "activist de mediu" a luat-o, însă, anul trecut, în urma unei prime vizite făcute la Roşia Montană. "Ce am văzut m-a încântat şi m-a supărat deopotrivă. Mi s-a părut că am ajuns într-o altă lume: natura era superbă, dar realitatea cruntă, cu case părăsite de cei care au preferat banii companiei Gold Corporation oferiţi pentru a se muta din localitate", îşi povesteşte Laura experienţa.

Ca să ştie şi orădenii ce se întâmplă acolo şi să înţeleagă de ce exploatarea aurului cu ajutorul cianurilor e nocivă, în februarie a organizat Zilele Roşiei Montane la Oradea. Cu ajutorul membrilor Ecotop, a invitat orădenii la proiecţia filmului "Noul Eldorado", care arată ce se întâmplă la Roşia Montană.

"Am fost dezamăgită că s-a strâns foarte puţină lume. Dar apoi am văzut că aşa sunt orădenii!", spune tânăra cu năduf. Avea să se convingă din nou de indiferenţa oamenilor două luni mai târziu, când a organizat protestul anti-gaze de şist din faţa Prefecturii...

Unde sunt intelectualii?

La manifestaţie au participat aproximativ 200 de persoane, mult prea puţini, în opinia Laurei, în comparaţie cu gravitatea problemei. "Eu nu mă numesc ecologist, dar sunt unele lucruri care mă fac să nu pot sta deoparte. Şi nu mă aştept să se schimbe ceva dacă noi nu schimbăm ceva, aşa că noi suntem cei care trebuie să acţionăm", spune ea.

Bănuind că oamenii încă nu au conştientizat pericolul exploatării gazelor de şist, Laura îi îndeamnă pe orădeni să se informeze şi să se mobilizeze aşa cum consideră de cuviinţă. "Ce le vom spune copiilor noştri când nu vor avea apă, terenurile vor fi aride şi ne vor întreba cum am luptat pentru a opri asta?", se întreabă tânăra, nemulţumită în special că intelectualii oraşului sunt "pe nicăieri" când vine vorba de problemele comunităţii. "Nu regăsesc profesorii universitari, specialişti care ar putea răspunde la întrebări, la nicio dezbatere ori întâlnire pe aceste teme controversate"...

Fără încredere în politicieni

În ciuda apatiei orădenilor, Laura nu vrea să se dea bătută. Plănuieşte să organizeze noi proiecţii ale filmului "Gasland", care arată ce efecte a avut exploatarea gazelor de şist în SUA, şi, alături de colegii din Grupul de AntiFracturare, să desfăşoare şi alte acţiuni prin care să sensibilizeze cetăţenii şi să determine autorităţile să respecte dreptul oamenilor la un mediu sănătos.

Bucuroasă că, deocamdată, politicienii bihoreni se declară împotriva exploatării gazelor de şist, Laura e totuşi sceptică în privinţa promisiunilor acestora. "Îmi doresc ca opinia cetăţenilor să fie ascultată şi apoi respectată, peste tot", spune activista. Însă cea mai mare dorinţă a ei e ca oamenii de rând, cetăţeni simpli ca ea, să aibă interesul să afle ce se întâmplă în jurul lor şi să acţioneze după cum le dictează conştiinţa. Dacă, fireşte, o au...