În baza Acordului climatic de la Paris din 2025, se creează Ministerul pentru Viitor, ce are ca misiune apărarea tuturor fiinţelor vii, prezente şi viitoare. Însă, la scurt timp, un val de căldură loveşte India şi provoacă moartea a 20 de milioane de persoane.
Aceasta este premisa cărţii "Ministerul pentru viitor", scrisă de americanul Kim Stanley Robinson, care aduce în faţa cititorilor o problemă fictivă, dar pe care mulţi specialişti o consideră iminentă.
"În al doisprezecelea an de secetă continuă, oraşul nostru a rămas fără apă. Desigur, am fost avertizaţi că aşa se va întâmpla, dar chiar şi în perioadele de secetă se întâmplă să mai cadă câţiva stropi de ploaie, însă prin strategia de conservare şi asolament în agricultură, prin construirea de noi rezervoare şi conducte către bazine hidrografice îndepărtate, prin săparea unor fântâni şi mai adânci şi prin toate celelalte eforturi, am reuşit întotdeauna să ne descurcăm cumva", este unul dintre pasajele romanului, care ar putea trece şi ca o mărturie reală a unei persoane dintr-o zonă călduroasă.
Încălzirea globală, poluarea atmosferică, seceta, fenomenele meteo extreme sunt subiecte pe care specialişti din lumea întreagă le prezintă ca probleme încă reversibile. Asta înseamnă că responsabilitatea viitorului aparţine generaţiei de acum, motiv pentru care specialişti din întreaga lume au pus serios problema: planeta albastră are nevoie de un Minister pentru Viitor? În condiţiile în care deciziile generaţiilor de azi afectează generaţiile viitoare, nu ar trebui stabilită o strategie unitară pentru bunăstarea şi sănătatea oamenilor din viitor?
Eşecul Acordului de la Paris, care nu doar că nu a reuşit, din 2016 până acum, să impună măsuri concrete acceptate de ţările lumii, ba chiar este contestat de multe state, este o dovadă că omenirea este departe de o strategie unitară.
Până când politicienii se pun de acord, rămâne ca fiecare cetăţean "eco-conştient" al planetei să facă gesturile pe care le consideră esenţiale ca planeta să fie un loc plăcut şi în viitor...