Pe o vale din apropierea Beiuşului, apa curge la vale prefăcând muşchii, frunzele şi crenguţele din calea ei în piatră. Izvorul pietrifiant, cum se numeşte acest habitat rar în Europa, a fost descoperit recent de ecologiştii Centrului pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă (CAPDD). 

Aşa cum legea cere, aceştia au anunţat rapid autorităţile, ca izvorul să fie cât mai repede protejat. Numai că Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) i-a ignorat şi a lăsat minunea naturii pradă distrugerii. 

Pietrificare naturală    

Cunoscute în legislaţia europeană cu denumirea de habitat 7220*, ceea ce înseamnă că sunt nişte zone prioritare de protecţie, izvoarele pietrifiante cu formare de travertin creează peisaje rupte din poveşti. 

Ele se găsesc în masive calcaroase, unde fenomene vulcanice au adus la suprafaţă izvoare cu apă caldă acidă, care dizolvă calcarul. Pulberea formată, travertin sau tuf calcaros, se depune peste muşchi, crenguţe, frunze şi orice mai întâlneşte în drum, lăsând un aspect de piatră, de unde şi denumirea habitatelor.

În România, nu sunt multe izvoare pietrifiante confirmate, iar în Bihor niciunul, dar asta doar pentru că nu le-au văzut ochi de specialişti, care să-şi dea seama ce sunt. 

Găsit din întâmplare 

Luna trecută, un speolog a recunoscut un izvor pietrifiant pe o vale din zona Beiuşului, în mijlocul unei păduri, în afara oricărei arii protejate, şi i-a anunţat pe ecologiştii CAPDD, care au confirmat că este un habitat 7220*. "Aceste habitate sunt destul de rare, pentru că sunt foarte sensibile. Tocmai de aceea sunt considerate şi prioritare", explică Alina Pitic (foto), specialist în cadrul CAPDD. 

Ca pietrificarea să se producă, izvorul nu trebuie perturbat deloc. "Dacă umbra, microclimatul şi pH-ul apei nu sunt adecvate, muşchii şi algele de care depinde habitatul intră în declin", spune Alina. 

Nu văd, nu cunosc...

Pe 5 aprilie, ecologiştii au anunţat descoperirea la ANANP, instituţia care, conform legii, trebuie să confirme existenţa habitatului şi să instituie măsuri de ocrotire. Aceeaşi adresă au trimis-o, spre ştiinţă, Ministerului Mediului şi Gărzii de Mediu, ecologiştii arătând că habitatul este ameninţat de exploatări forestiere, deoarece în apropiere se va deschide un şantier de exploatare a masei lemnoase. Fireşte, orice utilaj sau lemn târât prin vale ar distruge habitatul.

Deşi nici n-au fost chemaţi să indice, în teren, locul în care au făcut descoperirea, ecologiştii au primit pe 26 aprilie un răspuns năucitor de la ANANP care, sub semnătura preşedintei Adi Croitoru, a comunicat că cele semnalate "nu se confirmă", drept urmare nu se impun măsuri de ocrotire.

Câteva zile mai târziu, la locul indicat s-au dus şi comisarii de mediu, care au confirmat întocmai descoperirea. "Am interzis Ocolului Silvic Beiuş orice fel de lucrări în perimetrul respectiv", confirmă Sever Şerbănescu, comisar şef al Gărzii de Mediu Bihor, care a văzut cu ochii lui izvorul pietrifiant. În timp ce omologii de la ANANP, primii care ar fi trebuit să fie preocupaţi de descoperire, n-au observat nimic... 

Revoltaţi că instituţia chemată să protejeze minunea naturii nici măcar nu o găseşte în teren, ecologiştii au transmis o nouă adresă Ministerului, cerând soluţii, dar deocamdată fără efect.

Protectori fără semnal

Superficialitatea cu care ANANP a tratat izvorul pietrifiant ridică, din nou, semne de întrebare în privinţa eficienţei instituţiei care are ca unică menire ocrotirea ariilor protejate şi pe care, recent, Consiliul Judeţean Bihor a cooptat-o într-un parteneriat pentru implementarea de măsuri de conservare în alte trei arii extrem de importante, Lacul Peţea, Valea Iadei şi Defileul Crişului Repede. Dacă nu pot nici măcar identifica o arie protejată, cum ar putea oare slujbaşii Agenţiei să o protejeze?

Surse neoficiale spun că însuşi Remus Raţ, cel care până săptămâna trecută a fost şeful ANANP Bihor, dar care are un "CV" în totală contradicţie cu grija faţă de natură, de hoţ de lemne şi braconier, a fost cel care a mers în teren, însoţit de nişte pădurari, pentru a confirma existenţa izvorului. Pentru că ar fi pierdut semnalul la telefon şi n-a mai putut urmări coordonatele GPS, a abandonat căutarea, raportând apoi că izvorul nu există. "Nu ştiu ce s-a întâmplat, trebuie să verific", spune acum şefa lui, Adi Croitoru (foto), care l-a mazilit pe Raţ abia după ce s-a aflat ce preocupări anti-natură are acesta. 

Rămâne de văzut, deci, care va fi soarta fragilului habitat, dar şi a celorlalte arii protejate din Bihor, aflate în grija unor specialişti care nici măcar nu le bagă în seamă...