Mircea Baniciu şi orădenii se cunosc de mult timp. La începutul anilor '70, la Oradea a fost primul său concert ca solist vocal al legendarei trupe cu nume de pasăre ce renaşte, amintirea momentului fiind descrisă, cu ochii umeziţi de lacrimi, chiar de artist la finalul documentarului "Har / Jar", despre istoria formaţiei Phoenix.
"Eram încă un copil când am intrat în trupă. Prima zi de spectacol era la Oradea. Când ne-am apropiat de Casa de Cultură era la lume acolo! Puhoi era, poliţie călare - n-am văzut niciodată poliţie călare - cu câini... Şi l-am întrebat pe Covaci: «Ce dracu’ se întâmplă aici?». Şi mi-a zis aşa: «Aici ai să cânţi tu». Mi s-a ridicat părul pe mine! Foarte emoţionant a fost, pentru mine cel puţin. Acolo s-a schimbat tot. Că puteam fi un arhitect în biroul meu călduţ...".
Mircea Baniciu se pregăteşte pentru o nouă întâlnire specială cu orădenii, într-un concert ce va avea loc în ultima seară din februarie, la Casa de Cultură a Sindicatelor, în turneul "Eşarfă în dar", biletele putând fi cumpărate de pe platforma iabilet.ro.
Înaintea concertului, Mircea Baniciu a acordat un interviu BIHOREANULUI, în care vorbeşte despre legăturile sale aparte cu Oradea şi oamenii ei, pe care-i simte "mai calmi, mai calzi", dar şi despre reîntâlnirea pe scenă cu Nicu Covaci cu nici un an înainte ca acesta să se stingă...
"Piesele din perioada Phoenix nu pot lipsi..."
- Ce poate aştepta publicul local de la concertul "Eşarfă în dar" din 28 februarie?
- Începem un turneu de 10 oraşe în această primăvară, de data asta în alt format, în săli de spectacole, şi finalizăm la Sala Palatului în Bucureşti. Turneul se numeşte "Eşarfă în dar" pentru că vine luna martie şi vom cânta şi câteva piese de dragoste dedicate doamnelor din vieţile noastre. Dar va fi altceva: un spectacol complet, aşa cum îmi doresc să le ofer celor care vin să ne vadă.
- S-a anunţat că în cadrul spectacolului veţi cânta piese din diferitele etape ale carierei dvs., de la Phoenix, la Pasărea Colibri, Pasărea Rock şi cariera solo. Aveţi vreuna mai aproape de suflet decât celelalte?
- Piesa "Înţelegere" este prima mea compoziţie, din perioada în care eram încă cu Phoenix. A apărut pe primul meu disc LP, câţiva ani mai târziu, în 1981. Însă mă regăsesc în toate piesele pe care le-am cântat de-a lungul anilor. Piesele din perioada Phoenix nu pot lipsi dintr-un concert al meu, iar cele din perioada Colibri sunt de fapt compoziţiile mele, dar care au ajuns mai cunoscute în această formulă.
- Acum, după trecerea în nefiinţă a lui Nicu Covaci, poate e timpul să ne spuneţi dacă "marea împăcare" a avut loc. A fost oare cea pornită în toamna lui 2023, când Nicu a urcat inopinat pe scenă alături de dvs., sau n-a mai fost să fie?
- Da, uite că într-un final şi-a călcat pe mândrie şi mi-a întins o mână, lucru pe care şi eu îl făcusem la rândul meu. M-a bucurat acel moment, nu avea niciun rost să fim în conflict, atâta vreme cât fiecare era pe drumul lui. Deşi ad-hoc şi împinşi de la spate de prieteni, mă bucur totuşi că ne-am strâns mâna. Uite că Dumnezeu a aranjat lucrurile astfel încât să nu ne despărţim supăraţi. Îmi pare rău că nu am apucat să organizăm acel spectacol al reuniunii Phoenix de care s-a tot vorbit - într-un final am fost de acord să încercăm o astfel de organizare. Dar nu am ştiut că nu mai era timp, nici el nu a ştiut că era atât de bolnav. N-a fost să fie.
„NE-AM STRÂNS MÂNA”. După frăția din anii de glorie ai Phoenix, urmată de o relație tumultuoasă, Mircea Baniciu și Nicu Covaci s-au regăsit ad-hoc, în toamna anului 2023, într-un club timișorean, unde Mircea Baniciu și band-ul său susțineau un concert. La îndemnul prietenilor și invitat de fostul său coleg de trupă, Covaci a fost de acord să urce pe scenă, iar Baniciu a descris pe loc momentul drept „o reîntâlnire epocală”. Au cântat atunci „Andrii Popa” și „În umbra marelui urs”, primind aplauzele furtunoase ale fanilor și strângându-se în brațe. „Uite că Dumnezeu a aranjat lucrurile astfel încât să nu ne despărțim supărați”, spune artistul în interviul acordat BIHOREANULUI
Orădenii au "ritmul lor"
- În documentarul "Har / Jar" menţionaţi un moment emoţionant, al primului concert al dvs. alături de Phoenix la Oradea. Ce amintiri purtaţi de la acel concert?
- La Oradea a fost primul meu concert cu public ca solist vocal al trupei Phoenix. Aici am cântat prima oară "Nunta", "Negru Vodă" şi alte piese care au ajuns mari hituri ulterior. Eu eram un puşti care încerca marea cu degetul şi am fost împins la microfon de colegii mei, spunându-mi: "Hai, că o să fie bine".
- Sosiţi, de altfel, destul de des cu cântări "aicea la Oradé" (cum aţi spus într-unul ţinut în parcul Muzeului), unde vă primesc fani de toate vârstele. Cum aţi descrie publicul orădean?
- Vin la Oradea, dar totuşi nu atât de des pe cât mi-aş dori. În parcul Muzeului a fost un eveniment deosebit şi m-am bucurat că au venit mii de oameni. Să ştii că aici oamenii sunt mai calmi, mai calzi, au ritmul lor şi nu sunt aşa de repeziţi ca cei din Bucureşti, unde m-am împământenit de atâta vreme. Deci îmi plac oamenii din Ardeal, pentru că mă simt cumva mai aproape de ei şi de stilul lor de viaţă.
O ÎNTÂLNIRE SPECIALĂ. În vara anului trecut, în fața unei mulțimi de spectatori de mai toate vârste, inclusiv copilași de grădiniță, Mircea Baniciu și trupa sa au susținut un concert memorabil în aer liber, în parcul Muzeului Țării Crișurilor din Oradea, unde fanii au cântat alături de artist și au aprins lanternele telefoanelor când a început „Scrisoare de bun rămas”, cea cu „numărători de ploi din doi în doi”. Artistul a arătat că-i place să fie oaspete „aicea la Oradé”, dezvăluind că a prins și ceva din graiul locului...
Tristeţi şi bucurii provinciale
- Ce vă leagă acum de oraşul nostru? Ştim că soţul fiicei dvs. are rădăcini orădene...
- Da, pot să spun deja că am rude apropiate în Oradea şi mă bucur. Familia soţului Anei este de aici şi sunt nişte oameni de toată isprava. Sper să ajung să petrec mai mult timp aici, dar deocamdată suntem mereu pe drumuri şi nu prea e timp.
- Ce ar trebui să ştie fanii dvs. despre viitoarele proiecte? Ce puneţi la cale? Poate un proiect alături de Ana Baniciu?
- Ana se dedică acum fiului ei, Aris, şi a făcut o mică pauză. Am făcut anul trecut o piesă împreună, care a fost primită foarte bine, şi este posibil să mai facem câte ceva. În ce mă priveşte, anul acesta la Sala Palatului vom avea primul concert simfonic însoţit de Orchestra Operei Naţionale Române şi sper să mergem cu acest concept în cât mai multe oraşe.
- Ce aţi spune că întâlniţi mai degrabă când sosiţi la Oradea: tristeţi sau bucurii provinciale?
- Ambele deopotrivă. Numai cine stă în nebunia din Bucureşti înţelege ce înseamnă Tristeţi şi bucurii provinciale.