În luna aprilie au fost publicate în Monitorul Oficial două legi de modificare a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificările - mai mult decât discutabile - vizând procedura de suspendare a executării actelor administrative și procedura de executare a hotărârilor de contencios administrativ.
Prin Legea nr. 102/2023 se aduc modificări însemnate procedurii de suspendare a actelor administrative, în sensul în care se aduc restricții însemnate utilizării acestei proceduri.
Suspendarea efectelor unui act administrativ va putea fi cerută, la fel ca până acum, și în momentul în care se formulează reclamația administrativă, deci anterior sesizării instanței de contencios administrativ. Diferența esențială, însă, este faptul că persoana vătămată prin act este obligată să formuleze cererea de chemare în judecată pentru anularea actului nelegal în termen de 60 de zile de la data formulării cererii de suspendare, și nu de la obținerea unei hotărâri de suspendare, cum era reglementat anterior.
Într-un sistem de drept care se dorește eficient, prevederea nou introdusă - care ne spune în continuare că, dacă reclamantul nu face cererea în 60 de zile, iar suspendarea nu este soluționată între timp, suspendarea va fi respinsă ca inadmisibilă - este de-a dreptul penibilă.
Ce sistem judiciar e acela care încurajează lenea prin lege? Cum să nu se poată soluționa o cerere în 60 de zile? Adică reclamantul trebuie să fie vigilent și rapid, dar judecătorul e încurajat să fie delăsător? Din păcate, vedem tot mai des asemenea aberații legislative pe care nici măcar nu ni le puteam închipui în urmă cu câțiva ani...
O altă prevedere greșită, din punctul meu de vedere, este cuprinsă în legea nr. 84/2023 prin care se modifică executarea hotărârilor definitive ale instanței de contencios administrativ. Dacă până acum, în caz de refuz de executare, era amendat conducătorul autorității „din propriul buzunar” cu 20% din salariul minim pe economie pentru fiecare zi de întârziere, legea modificată prevede că amenda se va aplica autorității, astfel că „bietul” demnitar sau funcționar chiar nu va mai avea nicio răspundere.
Iar autoritățile au întotdeauna bani de amenzi, pentru că cetățenii contribuie, nu-i așa? Un alt pas uriaș înapoi, din păcate!