Unii oameni suferă de un complex de inferioritate care, cuplat cu o doză sănătoasă de narcisism, poate duce la tehnici de manipulare mai mult sau mai puţin nocive altora.
Cu toţii cunoaştem oameni cărora le place să se laude constant. De multe ori asta se întâmplă deoarece realizările lor nu sunt chiar atât de importante, deci alţi oameni nu consideră că e necesar să le amintească. Aşa se ajunge la instanţele în care autorii realizărilor se văd nevoiţi să se laude singuri pentru a le pune în evidenţă şi a-şi păstra stima de sine intactă.
Din păcate, cu cât gradul de narcisism este mai mare, cu atât mai des oamenii nesiguri pe ei vor încerca să se ridice în ochii tăi ridiculizându-te ori făcându-te să pari mic în comparaţie cu ei. Subliniind diferenţa percepută de ei, în mod direct sau indirect, cei nesiguri pe ei capătă curaj şi stimă de sine. Te vor critica des, vor minimiza realizările tale, îţi vor ridiculiza ideile.
Oamenii care se simt inferiori altora se vor căzni mereu să se poziţioneze oricum pot în capătul treptelor. De acolo, de sus, vor proiecta fel de fel de idei menite să le păstreze ego-ul intact. Una din metodele folosite de ei este de a încerca să pară mereu preocupaţi de ceva. Mereu în grabă, discută rapid cu oamenii, par să nu aibă niciodată destul timp şi tratează problemele cu lejeritate. Cu cât pari mai preocupat, cu atât lumea va presupune că eşti mai descurcăreţ şi mai solicitat de alţii.
O altă metodă prin care oamenii nesiguri pe ei încearcă să pară importanţi este să întârzie constant. Dacă te fac să aştepţi asta presupune automat că timpul lor este mai important decât timpul tău. Mai mult, se realizează o relaţie temporară sclav-stăpân în care "sclavul" este mereu nevoit să îşi sacrifice din timpul lui în favoarea "stăpânului" care nu e niciodată punctual.
O altă tactică este de a-şi supraevalua realizările. În pozele online de pe reţelele de socializare îi veţi vedea în ipostaze preocupate: citind încruntaţi o carte, tastând concentraţi la laptop, semnând acte pe un birou ticsit de documente.
Vor acorda o mai mare importanţă reuşitelor decât alţi oameni, uneori recurgând chiar la minciună ori distorsionarea fină a adevărului pentru a se pune într-o lumină favorabilă: concursul acela faimos la care au ocupat locul I e defapt un concurs online la care au participat trei oameni; nu citesc cărţile cu care se laudă dar le fac îndeajuns de multe poze încât să pară oameni determinaţi să se auto-cultive; dacă vor posta online că s-au săturat ca oamenii să le tot ceară sfaturi în legătură cu proiectul cutare, asta înseamnă cel mai probabil că o singură persoană i-a întrebat în treacăt despre el.
Pentru a părea exclusivişti şi parte a păturii superioare a societăţii vor folosi des neologisme, cuvinte împrumutate din alte limbi sau vor substitui termeni rar folosiţi unor cuvinte de uz comun. Astfel o şedinţă de birou normală va deveni "am de mers la un meeting", canalul Twitter îl va face "social media expert", iar rochia de seară va fi "atât de haute couture şi posh". Caşcavalul va deveni "pecorino", vor vorbi despre "arta gastronomiei" în loc de "bucătărie", iar halba de bere va deveni "pocal".
Dar ceea ce-i evidenţiază cel mai bine pe oamenii care încearcă în permanenţă să-şi ridice stima de sine este faptul că vorbesc mereu, chiar şi atunci când nu stăpânesc subiectul. Puşi în situaţia incomodă de a răspunde la întrebări care i-ar da de gol că sunt depăşiţi de situaţie vor face unul dintre următoarele trei lucruri: te vor ridiculiza râzând ca să dezarmeze interlocutorul, te vor întrerupe des cu întrebări menite să ducă discuţia pe un teren familiar lor, sau se vor preface iritaţi ori ultragiaţi de anumite afirmaţii ca să te facă să renunţi la "interogatoriu". După care vor continua să dezvolte subiectul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, afirmând indirect sau verbal că sunt în cunoştinţă de cauză. Vor şti totul despre tot, fie că e vorba despre botanică, minerit sau literatură orientală. A nu se introduce în discuţie echivalează cu a recunoaşte faţă de ei înşişi că în acea instanţă sunt depăşiţi, deci cu o treaptă mai jos decât restul. Iar asta este de neacceptat pentru narcisitul cu stimă de sine scăzută.