Într-o ceremonie fără precedent în ţara noastră, care a avut loc la Romexpo, în Bucureşti, Venerabilul Vladimir Ghika a devenit, sâmbătă, Fericit, fiind beatificat în prezenţa a peste 8.000 de persoane, scrie digi24.ro. Vladimir Ghika, martir al credinţei care a decedat în 1954 la Jilava în urma torturilor comuniste, va fi celebrat în fiecare an la 16 mai. De sâmbătă, el are un imn dedicat lui şi o rugăciune specială.

Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika reprezintă, dupa vizita Papei Ioan Paul al II-lea , cel mai important eveniment pentru credincioşii catolici din ţara noastră. Papa Francisc a semnat, în ziua de 27 martie, decretul prin care recunoaşte martiriul preotului român născut la Constantinopol (Istanbulul de astăzi) şi ucis la Bucureşti, în închisoarea Jilava, în 1954. Beatificarea unui om înseamnă recunoaşterea unei jertfe. Iar martirul intrat în rândul fericiţilor este acel om care a îndurat suferinţe, chinuri cumplite sau chiar moartea pentru ideile şi convingerile sale.

La slujba de beatificare au participat trei cardinali, 20 de episcopi şi peste 200 de preoţi. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de episcopul vicar patriarhal Varlaam Merticariu. În audienţă au fost prezenţi peste 30 de descendenţi din familia Ghika, dar şi istoricul Neagu Djuvara, a cărui căsătorie a fost oficiată, în vremuri dificile, de monseniorul Ghika.

Vladimir Ghika s-a născut în 1873 la Constantinopol, în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. A fost botezat şi miruit în Biserica Ortodoxă. În anul 1878 este trimis la şcoală în Franţa, la Toulouse, şi lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce priveşte educaţia şi practica religioasă, deoarece în zonă nu exista nici o biserică ortodoxă. Va urma apoi la Paris Facultatea de Ştiinţe Politice şi în paralel va frecventa cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie şi drept.

Ajunge apoi la Roma unde studiază filosofie şi teologie la Colegiul dominican Sfântul Toma, iar 1902 intră oficial în Biserica Catolică şi va lucra toată viaţa în favoarea unităţii bisericii. Este mereu gata să pună în practică idealuri caritative fără precedent în România: a pus bazele primului dispensar gratuit pentru săraci, a creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele Răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul Războiului din Balcani, ca şi în Primul Război Mondial.

La 7 octombrie 1923 a primit taina sfintei preoţii prin mâinile cardinalului de Paris, unde a slujit în primii ani, pentru străini şi marginalizaţi. Cu aprobarea specială a Papei Pius al XI-lea, Vladimir Ghika a devenit primul preot biritual, care a slujit atât în ritul latin, cât şi în cel bizantin.

Începând din 1939, când a venit în România, a slujit în Bucureşti, atât în biserica Sacré Coeur, construită cu sprijinul său, cât şi în biserica greco-catolică din strada Polonă. Rămâne în România chiar şi după 1947, când ştia că se apropie vremuri de suferinţă. Pentru că a susţinut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice în România, a fost arestat în 1952 şi condamnat un an mai târziu. După un an în care le-a alinat suferinţa celor din închisoare, a murit la Jilava pe data de 16 mai 1954.