A dat numele zonei în care se află, dar cu toate acestea puţini îşi mai amintesc de Cazarma Husarilor, un vestigiu al arhitecturii militare din Oradea. Construită în secolul XVIII de locuitorii oraşului, ca să nu fie obligaţi să-i găzduiască în casele lor pe husari, adică pe ostaşii din cavaleria maghiară, cazarma se prăbuşeşte puţin câte puţin în fiecare zi.
Deţinut în coproprietate de o firmă din Satu Mare şi de Primărie, ansamblul arhitectural este inclus degeaba pe lista monumentelor istorice. Cu stăpâni ignoranţi şi autorităţi nepăsătoare, va fi un obiectiv interesant doar după ce se va prăbuşi cu totul. Căci adevărata miză a prezentului e terenul de sub clădiri...
Istorie necunoscută
Trecut în lista monumentelor istorice din România la categoria B, adică de importanţă locală, Ansamblul Cazarma Husarilor are soarta mai tuturor vestigiilor arhitecturii militare din epoca modernă. Adică e lovit de indolenţă. Format dintr-un fost spital, un fost manej şi nişte foste grajduri, ansamblul, realizat în stil baroc, a fost ridicat în secolul XVIII de locuitorii urbei, care astfel au fost scutiţi de obligaţia de a găzdui în propriile case husarii.
Detalii din istoria cazărmii nu cunoaşte nimeni. Cert este că, după revoluţie, clădirea a fost abandonată, iar cea mai mare parte din ansamblu a devenit proprietate privată încă din anii '90. Astăzi, doar fostul manej, unde se antrenau caii, mai este deţinut de Primărie, cazarma propriu-zisă ajungând în proprietatea firmei Avinka din Satu Mare, fostele grajduri fiind împărţite între aceeaşi firmă şi mai multe persoane fizice.
Notificări ignorate
Chit că în acte au proprietari cerţi, imobilele par ale nimănui. Fără acoperişuri, cu o parte din pereţi făcută demult una cu pământul, clădirile sunt înconjurate de gunoaie şi bălării. Zidurile rămase în picioare, acoperite de iederă, prezintă interes doar pentru cei care încearcă să valorifice ce găsesc la mână.
"Cazarma, principala clădire a ansamblului, este într-o stare extrem de proastă, fiind practic părăsită, abandonată de mai mulţi ani de către proprietarii succesivi. În prezent este neacoperită, şarpanta fiind aproape integral distrusă", spune şeful Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional, Lucian Silaghi (foto). Asta deşi, conform legislaţiei, proprietarii clădirilor monument istoric ar trebui să asigure paza, protecţia şi conservarea lor. "Noi am notificat proprietarii de mai multe ori cu privire la obligaţiile lor", precizează directorul. Cu cât folos se vede...
Un rus şi-un ungur la Oradea
Iniţial, firma Avinka a părut dornică să-şi îndeplinească obligaţiile. După o notificare a Direcţiei, a curăţat zona, iar apoi reprezentanţii proprietarilor au făcut şi o cerere de consultare privind "revitalizarea" zonei, încercând să afle ce pot face cu monumentul deţinut. Când au aflat, însă, că orice proiect trebuie să înceapă cu restaurarea Cazărmii, au lăsat totul baltă...
Motivul e lesne de înţeles: îngrijirea unei clădiri de patrimoniu costă mult şi nu prea produce bani. În schimb, dacă, prin abandonare, ansamblul se autodemolează, proprietarul ar putea cere declasarea sa, arătând că... monumentul nu mai există. Aşa ar putea valorifica terenul preţios aflat în buricul târgului.
Pe acest deznodământ pare să şi mizeze firma Avinka, al cărei patron este Alexey Vindyukov, un rus de 33 de ani din Moscova, iar administrator un anume Dunai Gergely, de 22 de ani, cetăţean maghiar din Budapesta, profilul de activitate fiind construcţia de clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale. Cum niciunul dintre afacerişti n-are vreo legătură directă cu Oradea, e clar că n-au cum să pună preţ pe vestigiile oraşului, ci urmăresc un interes strict imobiliar.
Amendă pentru neglijenţă
La rându-i, nici Primăria nu se îngrijeşte prea tare de fostul manej, iar asta tot din anii '90. A existat în urmă cu câţiva ani o idee de a-l transforma într-o sală multifuncţională, care să servească atât ca sală de sport pentru Liceul German aflat în apropiere, cât şi ca sală de expoziţii, dar a fost abandonată. Dacă va mai fi pus pe tapet sau nu, nimeni nu ştie să spună.
În urma unor controale făcute anul trecut, Direcţia de Cultură le-a trasat tuturor proprietarilor mai multe sarcini: asigurarea pazei monumentului, precum şi consolidarea şi reabilitarea părţilor încă existente. Termenul limită pentru îndeplinirea lor este decembrie 2012. Pentru că nici până acum nu şi-a respectat obligaţiile pe care le avea în calitate de deţinătoare a Cazărmii, firma a mai încasat din partea Direcţiei de Cultură şi o amendă de 4.000 de lei.
Destul de modestă, e adevărat. Însă, potrivit directorului Lucian Silaghi, instituţia ia în considerare şi posibilitatea de a propune exproprierea terenului pentru cauză de utilitate publică. Rămâne de văzut care va fi soluţia pentru salvarea Cazărmii Husarilor, sau dacă această parte din istoria oraşului nu va dispărea, cumva, fără urmă.