În România sancţiunea contravenţională a prestării unei activităţi în folosul comunităţii, cunoscută de majoritatea cetăţenilor sub denumirea populară de "muncă în folosul comunităţii", poate fi aplicată în două moduri.
Astfel, în cazul anumitor contravenţii mai grave, persoana este prezentată direct judecătorului care poate decide obligarea acesteia la muncă în folosul comunităţii. În majoritatea cazurilor această sancţiune este aplicată însă prin înlocuirea amenzii care nu este plătită de persoana în cauză. Aşadar, ori de câte ori o persoană nu îşi achită amenzile, aceste amenzi pot fi înlocuite cu muncă în folosul comunităţii.
Dacă până anul trecut aceasta era condiţionată de acordul persoanei în cauză, printr-o decizie de la finalul anului 2008 Curtea Constituţională a decis că înlocuirea se poate produce şi fără acordul persoanei în cauză. Ca atare, în acest moment orice amendă contravenţională neplătită poate fi înlocuită de judecător cu muncă în folosul comunităţii.
După rămânerea definitivă a sancţiunii, o copie de pe dispozitivul hotărârii însoţită de mandatul de executare se comunică primarului şi unităţii de poliţie în raza cărora îşi are domiciliul contravenientul, precum şi contravenientului.
Primarul este obligat să aducă la îndeplinire mandatul de executare stabilind, de îndată, conţinutul activităţii ce urmează să fie prestată de contravenient, condiţiile în care acesta execută sancţiunea, precum şi programul de lucru, înştiinţând despre măsurile luate unitatea la care se va presta activitatea. Supravegherea executării sancţiunii se realizează de persoane anume împuternicite de primarul localităţii.
Împotriva măsurilor luate cu privire la conţinutul activităţii, la condiţiile în care se realizează, precum şi la modul în care se exercită supravegherea, contravenientul poate face plângere. Plângerea se soluţionează în termen de 10 zile, iar dacă este considerată întemeiată se dispune, după caz, schimbarea activităţii sau a măsurilor de supraveghere. Hotărârea instanţei este irevocabilă.