Duminica de 29 aprilie nu o voi uita prea curând. O oră şi jumătate de condus de la Arad la Oradea și parcă am intrat într-o altă țară.

Clădirile istorice sunt majoritatea renovate. Cum se poate întâmpla acest lucru la 110 kilometri distanță de orașul meu, unde în curând ajung să mă plimb pe șosea, pe centru, pentru a nu risca să-mi cadă tencuială, țigle sau ornamente în cap?

Vai, dar câte ilegalități mi-a fost dat să văd la Oradea! Am văzut copii jucându-se cu paletele pe spațiul verde, pe iarba semănată și întreținută de angajații Primăriei. Și nimeni nu le-a dat amendă. Poate au fost cei de la poliția locală în ziua de odihnă.

La mine acasă este tot așa un parc verde, dar cu două tăblițe destul de mari pe care scrie: „Dacă călcați iarba, amendă 200 de lei”. Cât de proști să fie cei de la Oradea să îi lase pe oameni să le calce iarba semănată din bani publici?

Palatele sunt o splendoare ziua, dar noaptea sunt o adevărată feerie. Toate clădirile sunt iluminate arhitectural cu foarte mult bun gust, iar fântânile arteziene dau și ele valoare locului.

Și, mare surpriză, nu au gunoaie. Păi, ce oraș este acela fără gunoaie? Noi aproape ne făceam castele din ele, creștea altitudinea Aradului de la câte mizerii s-au adunat pe străzi. Nu înțeleg cum pot orădenii să stea într-un oraș care nu pute.

Oradea nu e nici Florența, nici Nisa sau măcar Bruges ori Graz. Nu e nici Szeged sau Debrecen, dar este un oraș care arată ca în Occident, un oraș care ne arată că, dacă se vrea, se și poate, un oraș ai cărui localnici veneau acum 20 de ani să se distreze la Arad. Iar acum este la 30 de ani distanță de Aradul nostru, în favoarea Oradiei, evident.

Ca ultimă impresie, am fost aproape dat pe spate. Două pirande mâncau semințe lângă Biserica cu Lună. Își povesteau ele oareșce, dar li s-a făcut de ducă. La nici 5 metri distanță era un coș de gunoi. Credeam că nu este real, dar s-au dus la tomberon și au aruncat punga și cojile. Pe jos era lună-bec, chiar lângă Biserica cu Lună plină de becuri... Și oamenii contează, nu doar cei care îi conduc.

Lucian Dănilă
jurnalist Special Arad

Citiţi întregul articol aici: Vai de orașul lor! Am văzut atâtea ilegalități și nici măcar gunoi nu au… Suntem la 30 de ani distanță de ei