Nadia de Oradea: Cu zeci de medalii în palmares, tânăra speranţă a gimnasticii canadiene este fetiţa de 13 ani a unor orădeni (FOTO)

Tumbele pe care le face orice copil în joacă au devenit pentru ea exerciţii la sol complicate, iar în locul păpuşilor s-a "jucat" cu precizia de pe "puntea suspinelor".

Fiica unor emigranţi orădeni, Victoria Jurca s-a născut în Montreal şi a început gimnastica, la fel ca multe fetiţe, din joacă. Antrenorii i-au remarcat însă un talent deosebit şi cu timpul, muncind chiar şi 26 de ore pe săptămână la antrenamente, adolescenta de origine română a ajuns să cucerească medalie după medalie şi să fie selectată în lotul naţional de junioare al Canadei. Victoria şi-a propus ca acesta să fie doar începutul...

Mândria bunicii

În cartierul Ioşia, dincolo de calea ferată, locuieşte tanti Dorina, o bunică tare mândră. Angela, fiica ei cea mare, şi ginerele, Radu, s-au stabilit de multă vreme în Canada, unde femeia zice că "le e tare bine". "La început au stat în Montreal, iar acum şi-au cumpărat o casă în Quebec", povesteşte tanti Dorina (foto), nu demult revenită acasă după o şedere de o jumătate de an alături de familia fiicei.

Cele mai mari motive de mândrie sunt, însă, cele două nepoate, Victoria, de 13 ani, şi Alicia, cu 3 ani mai mică, ambele vorbitoare de română, chiar dacă s-au născut peste Ocean. Dacă mezina are o fire artistică şi cântă toată ziua, cea mare are o pasiune mult mai solicitantă şi este pe cale să devină o adevărată vedetă. Cu toate că părinţii ei n-au făcut niciodată sport, mama fiind educatoare iar tatăl şofer, Victoria a ajuns una dintre speranţele gimnasticii din Canada, ocupând locul al doilea în topul naţional al sportivelor de vârsta sa.

Talent de aur

Cum şi în Canada părinţii îşi dau de mici copiii la tot felul de activităţi, Angela şi Radu au ales pentru Victoria baletul, de care s-a apucat la doar 3 ani. Un an mai târziu a trecut, însă, la gimnastică. "De mică era foarte energică, îi plăcea să zburde, să sară... Cu gimnastica a început, aşa, recreativ, câte o oră pe săptămână, dar după 2-3 ani antrenorii au văzut că are potenţial", a povestit BIHOREANULUI mama fetei.

Victoria a acceptat intensificarea antrenamentelor, chiar dacă asta însemna să-şi sacrifice săptămânal 26 de ore. Cum talentul i-a fost certificat de o mulţime de specialişti şi a devenit expertă mai ales în sol şi bârnă, rezultatele n-au întârziat să apară. De ani de zile, micuţa evoluează la concursuri naţionale şi internaţionale, terminând mai mereu pe podium. Până acum a cucerit 50 de medalii în Canada, SUA, Belgia şi Franţa, dintre care 23 de aur.

Între competiţiile la care excelează se numără Gymnix, ţinută anual în Montreal, unde în 2013 s-a impus în clasamentul general, la toate aparatele, la fel cum a făcut în acelaşi an la un concurs desfăşurat lângă Paris. Chiar şi aşa, Victoria a rămas modestă. "Îmi place să mă duc la competiţii şi să fiu cu prietenele mele din grupă. Poate e un sport puţin dur, dar asta vreau să fac", a mărturisit gimnasta BIHOREANULUI, într-o română impecabilă.

Speranţa Canadei

Datorită performanţelor, Victoria a fost selectată anul trecut în lotul naţional al Canadei, la grupa ei de vârstă, iar Federaţia din ţara frunzei de arţar îi acordă lunar şi o bursă pentru a se pregăti în continuare cât mai bine. Adolescenta e mai mândră, însă, de echipamentele oficiale cu însemnele Canadei primite odată cu intrarea în Naţională. "E în vizor şi pentru lotul olimpic, dar e încă prea tânără", spune mama ei.

Cu toate acestea, de două ori pe săptămână, Victoria antrenează la rându-i fetiţe de grădiniţă fascinate de acest sport. Cum deja şi-a făcut un palmares de invidiat, presa canadiană, mai ales cea a comunităţii româneşti, o compară cu Nadia Comăneci, gimnasta absolută care şi-a câştigat faima după ce în 1976 a obţinut, tocmai la Montreal, prima notă de 10 din istoria Jocurilor Olimpice.

De altfel, Victoria şi-a întâlnit idolul anul trecut, la concursul pe care Nadia îl organizează la academia de gimnastică pe care o deţine alături de soţul ei, fostul campion american Bart Conner, în Oklahoma (SUA). "I-am spus că părinţii mei sunt din România şi m-a întrebat dacă îmi place acolo. I-am răspuns că-mi place, dar că nu prea am timp să merg", zice adolescenta. N-are timp, fiindcă şi-l dedică tot antrenamentelor, decisă ca în 2020 să-şi audă numele la Jocurile Olimpice. Aşa că ţineţi-l minte cu toţii...