Ca naţiune veşnic asuprită, i-am aplaudat întotdeauna pe aceia care au avut curajul să se ia la harţă cu sistemul. Cărţile de istorie sunt pline de astfel de cazuri: tripleta Horea, Cloşca & Crişan, Gheorghe Doja, Tudor Vladimirescu sau Avram Iancu şi-au luat-o pe cocoaşă după ce au început să facă valuri cu nemulţumirile lor, în vreme ce alţii stăteau cuminţi prin bordeie şi le dădeau "like" şi "Doamne ajută!" de la distanţă. Prin urmare, n-ar trebui să ne mirăm că medicul orădean Flavia Groşan, numită acum "singura şi unica eroină din prima linie" (sic!), este pe cale să devină un nou erou naţional.
Nefiind adepţii ordinii şi disciplinei teutone, avem senzaţia că suntem proşti atunci când trebuie să urmăm un set de reguli. În consecinţă, admirăm enorm curajul celor care fac altfel decât regulile respective. Doctoriţa a început să coaguleze deja în jurul ei un grup-suport tot mai mare, un grup online care, cel mai probabil, acolo va şi rămâne.
Membrii lui nu provin din comunitatea medicală sau ştiinţifică, ci, aproape fără excepţie, din rândul oamenilor obişnuiţi, supăraţi rău pe măsurile restrictive anti-Covid pe care le-au luat drept atacuri la persoană şi la propria libertate. După un an de pandemie, răbdarea nu mai funcţionează bine, iar scenariile şi credinţele diverse au inflamat spiritele. Iar cei care fac regulile stau cu popularitatea mai prost decât un preşedinte în ultimul an de mandat.
Sistemul nu dă semne că i-ar păsa dacă doctoriţa face bine sau nu. El reacţionează visceral, se simte atacat, îşi apără cărţile sfinte şi protocoalele medicale. Din păcate, datele celor două părţi nu se vor pune cap la cap niciodată pentru a vedea ce e bun şi ce trebuie importat ori ce e rău şi trebuie schimbat.
Adevărul e o chestiune relativă şi, cel mai adesea, se găseşte la mijloc. Probabil că sistemul va acţiona precum Biserica cu cei care, în vechime, aveau curajul să gândească liber: hopa sus pe rug şi foc de voie! Iar cu coroana de spini pe frunte, martirii se pot înălţa chiar mai sus de ceruri, prin Parlament, acostaţi de vreun partid în căutare de populism.
Pe de altă parte, nici el, sistemul, nu poate funcţiona în afara unui set de reguli şi nu poate risca să dea liber unor scheme de tratament inventate în solitudine. Oricât de jos ar fi încrederea populaţiei în sistemul sanitar, nu putem ignora faptul că tratamentele medicale sunt rezultatul a multă cercetare, a foarte mulţi ani de studiu şi unei cazuistici cât încape. Să ai încredere mai mare într-o singură voce, în detrimentul unui întreg sistem profesional, e ca şi cum ai crede mai tare în Dan Puric decât în toată Biserica Ortodoxă Română.
Colegiul Medicilor, instituţia care apare în spaţiul public doar în situaţii de criză, când se moare în urma unui act medical şi cineva e acuzat de malpraxis, are de rezolvat un caz extrem de sensibil în contextul actual. Ca orice român expert în medicină, recomand judecată dreaptă, diplomaţie de manual şi comunicare impecabilă. Iar la final, se dă cu un pic de Aloe Vera.