În data de 27 august 2024 a fost publicat în Montorul Oficial un ordin al Ministrului Afacerilor interne prin care se stabilește modalitatea în care polițiștii trebuie să gestioneze cazurile de violență, ordinul intrând în vigoare începând cu data de 31 august 2024.
Potrivit acestei reglementări, ori de câte ori există o sesizare cu privire la un caz de violență, fie prin sistemul 112, fie direct la organul de poliție, polițistul este obligat să completeze pe baza declarațiilor victimei și agresorului un formular de risc din care va rezulta dacă este necesar sau nu să se emită un ordin de protecție provizoriu împotriva agresorului.
În cazul în care victima solicită emiterea unui ordin de protecție provizoriu și sunt îndeplinite condițiile legale, polițistul va emite pe loc acel ordin. Mai mult, ordinul poate fi emis chiar dacă victima nu solicită expres acest lucru, în cazul în care, de pildă, este în imposibilitate fizică sau psihică să facă o astfel de solicitare.
Dacă se emite acel ordin de protecție provizoriu, polițistul va proceda la reintegrarea victimei și a minorilor în locuință și îl va informa pe agresor că poate solicita găzduirea la centrele pentru persoane fără adăpost, dacă nu are posibilitatea de a se muta în altă parte.
În procedura de evacuare, agresorului i se va acorda doar timpul strict necesar pentru ca acesta să își poată lua documentele, bani, medicamente sau alte bunuri personale de strictă necesitate.
Este de menționat că o asemenea reglementare exista și înainte, însă doar cu privire la cazurile de violență familială (sau domestică, cum îi spunea actul normativ). Condițiile sunt reglementate printr-un ordin al Ministrului Muncii din 2018, iar ordinele de protecție provizorii „domestice” sunt foarte des întâlnite în practică.
Ceea ce au făcut, de fapt, guvernanții noștri acum a fost „extinderea” aplicării acestor dispoziții legale și la situațiile în care nu există o legătură de rudenie sau conviețuire între victimă și agresor.
Modalitatea în care a fost făcută modificarea este, însă, una tipic românească. În concret, ministrul de interne a emis un ordin care are 20 de articole, dintre care primele 12 sunt copy-paste din ordinul anterior al ministrului muncii, astfel încât astăzi avem în vigoare două proceduri identice, prin două acte paralele, cu același conținut, astfel încât va fi interesant care reglementare sa va aplica în practică.
Soluția normală era de emitere a unei legi sau hotărâri de guvern ori abrogarea ordinului anterior, deoarece ordinul nou este mai „larg” și îl include, practic, pe cel vechi.