Aşa cum arătam săptămâna trecută, în copilărie, majoritatea dintre noi am auzit de persoanele care au "dungă roşie" în buletin, prin această expresie fiind desemnate persoanele puse sub interdicţie judecătorească, adică, mai pe româneşte, incapabile să se descurce şi care aveau desemnat un tutore care să îi reprezinte la încheierea oricăror acte juridice.

Ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale publicate în ianuarie 2021, Ministerul Justiţiei a lansat în dezbatere publică un amplu proiect de modificare a legislaţiei în materie care, în esenţă, prevede că în loc de "interzisul judecătoresc", adică cel pus pe vecie în afara lumii juridice, vor exista două grade de protecţie: persoane puse sub consiliere specială, adică cei cu forme mai uşoare de boli psihice, şi persoane puse sub tutelă specială, adică cei cu forme severe.

Conform modificărilor propuse, cererea de punere sub consiliere judiciară sau tutelă specială a unei persoane o soluţionează judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul. Instanţa nu este legată de obiectul cererii şi poate institui, în condiţiile legii, o măsură de ocrotire diferită de cea solicitată.

În tot cursul procesului, dacă persoana a cărei ocrotire se cere nu şi-a ales un avocat, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unuia din oficiu.

Procurorul va face cercetările necesare, va dispune efectuarea unei evaluări medicale şi a uneia psihologice. Cu ocazia evaluării medicale şi, după caz, a întocmirii referatului, poate fi solicitat şi punctul de vedere al medicului curant al persoanei a cărei ocrotire se cere. De asemenea, procurorul va dispune întocmirea unui raport de anchetă socială de către autoritatea tutelară.

La termenul de judecată, instanţa este obligată să îl asculte pe cel a cărui punere sub ocrotire este cerută, punându-i şi întrebări pentru a constata necesitatea şi oportunitatea instituirii unei măsuri de ocrotire.

Prelungirea, înlocuirea şi ridicarea măsurii de ocrotire se fac exact în aceleaşi condiţii, iar, după intrarea în vigoare a legii, instanţele judecătoreşti vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicţie aflate în fiinţă la acea dată.

La împlinirea unui termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, autorităţile vor întocmi rapoarte cuprinzând evaluarea impactului acesteia, precum şi, dacă este cazul, propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei în materie.