În caietele de sarcini pentru reparaţia sau modernizarea drumurilor din România aş sugera introducerea unei condiţii esenţiale: firmele care vor să câştige lucrările să fie obligate să lucreze în trei schimburi. Într-o ţară cu grave deficienţe la capitolul drumuri, blocarea unui sens de mers cu semafoare pentru circulaţia alternativă provoacă pagube incalculabile pentru toată lumea - timp pierdut, consum crescut de combustibil, nervi, frustrare şi chiar diminuarea celebrei mândrii de a fi român.

Chiar şi cu programul de lucru într-un singur schimb, muncitorii de la drumuri dau impresia că ar fi printre cei mai tihniţi români. Nu-mi amintesc să-i fi văzut vreodată grăbindu-se sau muncind contra timp. Par să fie cu toţii contaminaţi de răbdarea şi calmul bunicilor care îşi lucrau cu mâinile goale şi unelte rudimentare pământurile acum 100 de ani. Vremurile s-au schimbat, utilajele pot face acum minuni, dar, ce năpastă, ele sunt comandate tot de oameni care nu au ţinut pasul cu avansurile tehnologice. Oameni răbdători, calmi, fără grabă, pentru care timpul de odihnă şi ziua de sărbătoare sunt sfinte, iar termenul de predare o glumă spusă la bere.  

O călătorie de la Oradea la Beiuş sau Ştei (mai departe mi-e groază să mă gândesc, din pricina stării şi chiar a lipsei şoselei) a ajuns să dureze cu cel puţin o jumătate de oră mai mult. Acum 2 săptămâni, întorcându-mă de la Beiuş, am numărat peste 360 de maşini, toate oprite la cele 3 semafoare de pe sensul invers, între Băile Felix şi Hidişel. În zonă, nici urmă de muncitor! Era deja extrem de târziu, ora 5 după-amiaza, şi toţi fugiseră acasă să îşi îmbrăţişeze soţiile şi să-şi ajute copiii la teme.

Nu-mi fac iluzii că un program de muncă în trei schimburi ar accelera de 3 ori viteza lucrărilor, dar, cu siguranţă, termenele de finalizare ar fi mult mai prietenoase cu poporul conducător auto. Aşa, în condiţiile de acum, şantierele sunt părăsite două treimi din timp, devastând nervii celor din trafic şi nimicind ultima urmă de respect pentru plătitorii de taxe. Teama de a termina prea repede o lucrare măreşte pericolul de a primi şi mai mult de muncă, aşa că prudenţa este fundamentală.

Mă ofer să plătesc din banii mei unul dintre cele câteva sute de reflectoare care ar putea fi folosite pe timpul nopţii la reparaţia şi extinderea carosabilului de pe DN 76 Oradea - Deva. Cred că şi alţii ar face la fel. Iar sătenii din zonă ar fi gata să le ducă mâncare şi băutură harnicilor drumari, la fel cum primeau soldaţii şi voluntarii care păzeau democraţia în decembrie 1989, pe străzi, în marile oraşe. Totul doar ca să se termine lucrările mai repede şi ca să nu mai pierdem o jumătate din viaţă zgâiţi la semafoare imbecile.

Până atunci, pe drapelul nostru naţional ar trebui să se afle o combinaţie diferită de culori: roşu, galben intermitent şi verde.