Spre deosebire de vechiul cod civil care impunea regula "unanimităţii" în materie de coproprietate, noua reglementare permite ca fiecare coproprietar să poată sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare.

Pentru a da eficienţă acestei reguli, art. 643 alin. 2 prevede că hotărârile judecătoreşti pronunţate în folosul coproprietăţii să fie în favoarea tuturor coproprietarilor. Hotărârile judecătoreşti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalţi coproprietari.

Ca atare, pârâtul va avea interes să se judece în acelaşi proces cu toţi coproprietarii, altfel riscând să poarte mai multe procese cu privire la acel bun, riscând să piardă doar unul pentru a pierde definitiv bunul. De aceea, noul cod prevede că, atunci când acţiunea nu este introdusă de toţi coproprietarii, pârâtul poate cere instanţei de judecată introducerea în cauză a celorlalţi coproprietari în calitate de reclamanţi, în termenul şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane.

Noul cod reglementează, pentru prima dată expres şi situaţia coproprietăţii în cazul clădirilor cu mai multe apartamente. Astfel, conform art. 648 din Noul cod civil, dacă într-o clădire sau într-un ansamblu rezidenţial există spaţii cu destinaţie de locuinţă sau cu altă destinaţie având proprietari diferiţi, părţile din clădire care, fiind destinate întrebuinţării spaţiilor respective, nu pot fi folosite decât în comun sunt obiectul unui drept de coproprietate forţată.

Părţile comune pot fi atribuite coproprietarilor în folosinţă exclusivă numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalţi coproprietari. Decizia de atribuire în folosinţă exclusivă trebuie adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor şi al cotelor-părţi. În clădirile unde sunt constituite asociaţii de proprietari, decizia se adoptă de către adunarea generală, cu aceeaşi majoritate.

Cota-parte din dreptul de proprietate asupra părţilor comune are caracter accesoriu în raport cu dreptul de proprietate asupra spaţiului din clădire care constituie bunul principal; înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părţi nu se va putea face decât odată cu dreptul asupra spaţiului care constituie bunul principal.