Puţine lucruri m-au scos din sărite şi m-au întristat mai tare decât o postare pe Facebook, de săptămâna trecută, a unui personaj public care se învârte pe la marginea politicii, prin zona aceea mlăştinoasă în care politichia se întâlneşte cu soră-sa mai mare, teologia. Personajul, al cărui nume nici măcar nu merită pomenit, nici măcar după canoanele jurnalisticii, are preocupări masive în domeniul religiei şi nu ratează nicio ocazie să se ataşeze ca un parazit de oportunitatea de a face o fotografie care să-l aducă în atenţia publicului.

În postarea cu pricina, personajul auto-sedus de propria-i imagine rânjeşte de lângă un băieţel candid pe care îl ţine prieteneşte după umăr, deşi, cu siguranţă că se cunoscuseră cu doar câteva minute înainte să facă poza. Textul care însoţeşte fotografia mi-a dat fiori şi mi-a ridicat tensiunea: "Vă salutăm din Păltiniş! Andrei are 6 ani şi e micul nostru toboşar-teolog. Ştie pe de rost psalmi, ectenii, rugăciuni. Viitorul sună bine".

M-am strecurat printre sutele de aprecieri ale fotografiei şi i-am răspuns public că viitorul nu sună deloc bine. Nu sună el bine în general, cu atât mai puţin pentru un băieţel care, deşi trăieşte într-un stat laic, a fost injectat de mic cu delir religios. Memoria copiilor la acea vârstă este fantastică (profesorii şi psihologii folosesc adesea comparaţia cu un burete care absoarbe orice) şi să o poluezi cu mizerii religioase mi se pare o batjocură din partea unor adulţi iresponsabili.

Un băieţel de 6 ani trebuie să alerge, să se joace cu mingea, să se dea cu bicicleta, să coloreze, să construiască castele din cuburi, să râdă toată ziua, să înveţe poezioare şi cântecele vesele menite să-i dezvolte mintea şi personalitatea, să-i hrănească optimismul contaminant care, din păcate, se va mai eroda cu timpul. El trebuie să-şi extindă limitele, să cunoască diversitatea fascinantă a lumii din jur, să fie curios şi curajos ca un explorator, nu temător că mâine i s-ar putea întâmpla ceva rău dacă păcătuieşte. Prietenii săi imaginari trebuie să vină din lumea desenelor animate, nu din întunecata Biblie cu poveştile sale înspăimântătoare.

Să crezi că viitorul sună bine pentru că acest copil a memorat nişte texte cu care n-ar fi trebuit să se întâlnească denotă o logică retrogradă de doi bani, conform căreia religia va aduce binele în viitor. Cât de trist şi de revoltător! Nu ne-au ajuns miile de ani de războaie şi arderi pe rug de când religia scurmă în minţile oamenilor, mai vrem şi pentru viitor!

Dar personajului politic nu-i pasă de toate astea. El şi-a făcut o fotografie şi a plecat mai departe. În urma sa a rămas un toboşar-teolog de 6 ani, despre care sper din suflet că va scăpa cândva din întunericul în care a fost băgat fără voia lui şi îşi va găsi singur calea către lumină...