Simbol al Bihorului, nufărul termal a înflorit mii de ani în Rezervaţia Pârâul Peţa din Băile 1 Mai, din apropierea Băilor Felix, până când "inima" acestei arii protejate, lacul Ochiul Mare, a ajuns o victimă a consumului iraţional şi a furtului de apă geotermală din cele două staţiuni vecine Oradiei.
Nufărul, melcul termal şi peştele roşioara lui Racoviţă erau relicte glaciare, adică vieţuiau doar aici, încă de pe vremea epocii de gheaţă. În iarna anului 2011, izvorul subteran care alimenta lacul a început să sece şi, în timp ce autorităţile îşi pasau unele altora responsabilitatea, corpul de apă a dispărut picătură cu picătură, iar odată cu el şi cele trei specii endemice.
Cercetătorii Universităţii din Oradea au reuşit, însă, să "resusciteze" gingaşa floare şi, în cadrul unui proiect european, au creat un habitat artificial pentru nufăr.
Nufăr în eprubetă
Biologul Cristian Blidar (foto), şef de lucrări la Facultatea de Informatică şi Ştiinţe a Universităţii din Oradea, şi-a dedicat o mare parte din activitatea ultimului deceniu cercetării nufărului termal (cu denumirea ştiinţifică Nymphaea lotus var. thermalis). În 2014, alături de o masterandă, Ioana Maria Tripon, a reuşit ceea ce nimeni nu mai făcuse până atunci: cultivarea in vitro a acestei plante rare, ocrotite de lege.
Rezervaţia era deja în moarte clinică, având nivelul apei termale tot mai scăzut. Pentru că bănuiau că sfârşitul ariei protejate este aproape, într-o cercetare demarată pe cont propriu, Blidar şi Tripon au cules fructele de la cinci flori din lac, au selectat cu atenţie seminţele şi le-au crescut în eprubete, cu concentraţii de hormoni vegetali. Fertilizarea in vitro a fost un succes, pentru că toate seminţele crescute în acest mediu controlat s-au dezvoltat.
Experiment întrerupt
Un an mai târziu, Blidar a dus experimentul pentru salvarea nufărului mai departe şi a pus câteva dintre plantele crescute în laborator într-un bazin cu apă termală din parcul central al staţiunii Băile Felix. "Atunci am dobândit know how-ul pentru crearea unui habitat artificial, necesar nufărului", spune cercetătorul.
Florile au supravieţuit doar până iarna, deoarece bazinul nu a mai fost alimentat cu apă termală. "Nufărul este o plantă termofilă, are nevoie de o temperatură de circa 30 de grade Celsius, dar rezistă până la 38 de grade. În schimb, nu supravieţuieşte în ape mai reci", zice Blidar.
Cercetătorul n-a putut să continue nici cultivarea in vitro a florilor, deoarece procedura este costisitoare, iar Universitatea n-a avut banii necesari. "Am căutat soluţii de finanţare şi aşa am ajuns să facem un proiect european împreună cu asociaţia Zona Metropolitană Oradea şi cu parteneri din Ungaria", explică biologul.
Ape la analize
În 2018, Universitatea, ZMO, asociaţia Aqua Crisius (care a deţinut, până în acel an, custodia rezervaţiei) şi Institutul de Cercetare Nucleară al Academiei de Ştiinţe din Debreţin (Ungaria) au lansat proiectul "Conservarea şi protecţia ecosistemelor ameninţate de lipsa apei termale şi apei dulci în zona transfrontalieră" (acronim AQUARES), finanţat în programul Interreg România - Ungaria, prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională. Bugetul total a fost de 1,3 milioane de euro, din care Universităţii orădene i-au revenit 458.850 euro.
Banii au fost folosiţi pentru dotarea cu diverse echipamente a unui laborator de biologie din Universitate, unde Blidar şi alte patru colege au făcut un amplu studiu chimic pe ape termale. Luni de zile, au prelevat periodic probe de apă din 18 puncte din Oradea, Felix şi 1 Mai, ca să identifice parametrii chimici apropiaţi de habitatul natural al nufărului. "Pentru că nivelul apei în rezervaţia naturală de la Băile 1 Mai a scăzut foarte mult şi a făcut imposibilă habitarea nufărului termal, am căutat o sursă de apă care să asigure dezvoltarea spontană a speciei", explică biologul.
În acelaşi timp, partenerii maghiari au făcut studii pe apa geotermală din ţara lor, ca să afle vechimea şi originea ei.
Descoperire... spontană
La finalul analizelor, cercetătorii orădeni au concluzionat că o apă termală potrivită pentru nufărul termal este şi cea care asigură încălzirea în Universitate. Au reabilitat, în consecinţă, un bazin cu rol peisagistic din centrul campusului studenţesc şi au trasat reţelele necesare, ca să-l umple cu apă geotermală uzată, adică cea care deja a încălzit sălile de curs.
"Este o apă potrivită, sub aspect chimic şi al temperaturii. Iarna, când apa geotermală este folosită şi la încălzire în Universitate, este chiar mai caldă decât vara, când se foloseşte doar ca apă de consum. Chiar şi aşa, are peste 30 de grade Celsius", spune Blidar.
Primele tulpini de nuferi le-au pus în bazinul din campus în mai 2020, fiind relocate de pe pârâul Peţa, unde cercetătorii le-au găsit după ce au luat la pas cursul de apă. "Am mers pe Peţa în jos, de la izvor până la vărsarea în Crişul Repede, şi am găsit o zonă unde se deversează apă geotermală folosită la încălzire şi unde cresc, spontan, nuferi termali", zice biologul. Acest habitat natural este la rândul său foarte fragil: dacă apa termală n-ar mai fi deversată, plantele ar dispărea şi de-aici.
"Un succes"
În vara aceluiaşi an, nuferii au înflorit şi au făcut şi fructe, semn că habitatul artificial din Universitate este potrivit lor. Plantele au iernat cu succes şi s-au înmulţit, frunzele lor mari şi verzi acoperind o mare parte din apa bazinului. "Este o relocare de succes", spune încrezător Blidar, care se aşteaptă ca anul acesta în campus să înflorească mult mai mulţi nuferi. "Dacă te uiţi pe fundul apei, pare că este un covor de gazon, aşa de verde este", zice biologul, bucuros că poate supraveghea zilnic, de la locul de muncă, floarea atât de preţioasă.
Blidar are de gând să continue studiile asupra apei termale din Bihor, mai cu seamă că informaţiile adunate în urma analizelor făcute pe probele de apă reprezintă o importantă bază de date. "Acum avem echipamente la care înainte doar visam, care ne vor ajuta foarte mult în cercetări. Fără fonduri europene, nu le-am fi putut cumpăra niciodată", spune el. Cea mai mare satisfacţie este însă că, atunci când nimeni nu se mai preocupa de soarta nufărului termal, el şi echipa sa au reuşit "imposibilul": să-l salveze de la dispariţie.
DEZASTRU ECOLOGIC
A fost cândva o rezervaţie
Nufărul termal a fost pentru prima oară menţionat ştiinţific în 1802, de botanistul maghiar Pál Kitaibel, a fost descris ca specie de biologul János Tuzson în 1907 şi a fost declarat monument al naturii de către Academia Română în anul 1931. Un an mai târziu, Ochiul Mare şi alte lacuri termale din Băile 1 Mai au fost declarate arie protejată, iar în anul 2000 au primit denumirea de Rezervaţia Naturală Pârâul Peţa.
Declinul rezervaţiei a început în decembrie 2011, când temperatura apei a scăzut brusc la 4 grade, semn că izvorul sublacustru nu mai avea debit. Două luni mai târziu, lacul a îngheţat, pentru ca apoi, în timpul verii, să sece complet. Pentru cele trei specii endemice, a însemnat sfârşitul vieţii în acest habitat în care au crescut vreme de mii de ani.
Ani la rând, muzeografi, biologi şi specialişti în geotermalism au cerut autorităţilor să ia măsuri, arătând că secarea izvorului este un indicator că zăcământul de apă geotermală de sub staţiunile Băile Felix şi Băile 1 Mai este în declin, iar de vină este consumul prea mare de apă şi exploatarea nelegală. Specialiştii s-au arătat convinşi că în cele două staţiuni există numeroase foraje de apă geotermală, unde consumul nici măcar nu este înregistrat. Autorităţile au găsit 8 asemenea foraje, au ordonat blindarea lor, dar fără să ia măsuri şi faţă de proprietari.
Mai grav este că cercetările asupra zăcământului au încetat şi nimeni nu mai ştie câtă apă este în subteran şi dacă nu cumva bihorenii de azi vor fi martorii dispariţiei staţiunilor Băile Felix şi Băile 1 Mai...
(Articol publicat în cadrul proiectului EU Cohesion Funds Impact on People's Lives)
