Numărătoare fără socoteală: Recensământul, un haos

O veche vorbă românească spune că socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă. Dar atunci când organizarea este proastă din start, şi rezultatele muncii sunt pe măsură.

După zece ani, în România s-a făcut din nou recensământul, iar greşelile de la centru s-au răsfrânt şi în Oradea, unde recenzorii au fost nevoiţi să se adapteze din mers. La propriu. Ba, mai mult, au trebuit şi să facă stânga-mprejur, după deja faimoasele CNP-uri.

Pe lângă greşelile provocate de la Bucureşti, responsabilii locali au însă şi alte emoţii: dacă în Oradea se vor număra mai puţin de 200.000 de locuitori, municipiul îşi va pierde rangul I, ceea ce înseamnă că toţi vom pierde: vor fi mai puţini bani alocaţi de la bugetul de stat, se poate desfiinţa Zona Metropolitană Oradea şi s-ar rata proiecte cu finanţare europeană de sute de milioane de euro...

Orădenii, la numărat

Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 2011 s-a desfăşurat din 20 până în 31 octombrie. Oradea a fost împărţită pe 1.017 sectoare, cu tot atâţi recenzori, care au umblat din casă-n casă pentru a nota clădiri, condiţii de locuit, proprietari şi chiriaşi, dacă aceştia sunt căsătoriţi, divorţaţi sau trăiesc în "uniune consenuală", dacă şi unde lucrează, dacă au probleme de sănătate sau, opţional, ce religie, etnie şi limbă maternă au.

Acţiunea a început însă cu stângul, deoarece aproape 300 de recenzori au renunţat să mai iasă pe teren după ce au aflat că statul i-a păcălit: cei 50 de lei promişi pentru fiecare din cele 15 zile de lucru sunt impozitaţi cu 27%, rămânându-le astfel doar 36 de lei pe zi, 540 în total, pentru toată campania. "Am avut 295 de recenzori care s-au retras, cu motivul că e mult de muncă şi bani puţini, dar am avut rezerve şi am acoperit complet golurile", spune Ionel Vila (foto), secretarul Consiliului Local şi coordonatorul Comisiei Locale de Recensământ Oradea.

"Descentralizare" centralizată

Pe teren, recenzorii au mai avut o surpriză. Listele cu adrese pe care le primiseră nu corespundeau cu realitatea. "Am avut curte care apărea în acte cu două locuinţe şi de fapt erau şase. A trebuit să înregistrăm tot ce-am găsit", spune una dintre recenzoare, care a constatat că volumul de muncă se mărise brusc.

Şi cazul ei nu este unic. "La mine era un bloc trecut în acte ca fiind tip PC cu 80 de familii şi de fapt era PB cu 91 de locuinţe", spune Marius Pop, recenzor în zona Decebal. Numeroşi recenzori au primit blocuri şi locuinţe pe străzi diferite. "Eu am case pe două străzi şi o singură scară de bloc pe o alta", povesteşte unul dintre ei. Motivul? Pentru prima oară, sectorizarea zonelor nu a fost făcută de primării, ci de o firmă angajată la Bucureşti de Institutul Naţional de Statistică. "De multe ori realitatea din teren a fost alta decât cea din acte. De aceea, de la început am trimis recenzorii să verifice şi să găsim problemele, astfel încât să avem continuitate în recenzare", explică Vila.

Dacii şi păgânii

Unii recenzori povestesc că majoritatea orădenilor i-au primit în case, dar au fost şi cazuri în care au povestit din uşă sau chiar au refuzat orice discuţie. "La două locuinţe proprietarii mi-au trântit uşa în nas", spune Vajna Ştefan, al cărui sector a fost în Bulevardul Dacia. Potrivit legii, asemenea situaţii atrag amenzi între 1.500 şi 4.000 de lei, dar Primăria le-a mai dat o şansă recalcitranţilor. "În asemenea situaţii, recenzorii trebuie să apeleze la agenţii Poliţiei Locale, pe care i-am instruit să acorde asistenţă, dar şi să întocmească procese-verbale de constatare. Când recenzorul a mers cu poliţiştii, oamenii n-au mai refuzat, aşa că până acum nu am dat amenzi", spunea Ionel Vila vinerea trecută. Pe teren, recenzorii s-au trezit şi cu cereri neobişnuite. De exemplu, după ce fusese căutată de mai multe ori, o femeie i-a transmis recenzorului prin intermediul vecinilor că poate fi găsită doar într-o anumită zi, dar nu acasă, ci în Piaţa de legume-fructe din Decebal. "Ce să fi făcut? Datoria mea e să-i caut acasă şi nu să mă plimb după ei!", spune recenzorul Marius Pop. Tot inedit a fost că doi orădeni s-au declarat de naţionalitate daci,  iar alţii au ţinut să fie consemnaţi ca "ateu convins" sau "păgân".

La loc comanda!

Însă cea mai mare bâlbă a fost încurcătura provocată de purtătorul de cuvânt al Institutului Naţional de Statistică, Vladimir Alexandru, care declara în plină desfăşurare a recensământului că românii nu sunt obligaţi să-şi furnizeze CNP-ul. Ca urmare, timp de trei zile, până când INS a rectificat informaţia, mulţi cetăţeni nu şi-au declarat aceste date. Deşi a fost greşeala unui purtător de cuvânt, care între timp a fost demis, pentru ea au plătit tot recenzorii. "Am primit noi indicaţii că recenzorii trebuie să se întoarcă după CNP-uri, după ce termină înregistrarea celorlalte persoane, în limita timpului disponibil. Dacă nu s-a reuşit, datele vor fi luate din alte surse administrative", spune Dana Paşc, directorul Direcţiei Judeţene de Statistică Bihor, referindu-se la oficiile de evidenţa populaţiei.

Unii recenzori au ascultat noile indicaţii, alţii s-au cam săturat. "Nu mi se pare corect să fac acelaşi lucru de două ori. Eu mi-am făcut datoria", spune Marius Pop, unul din recenzorii care recunosc că nu s-a mai întors după CNP-uri. Alţii au reluat casele la rând. "Am vreo 20 de asemenea cazuri pe deal, mai sus de Spitalul TBC, nu ştiu cum o să mă descurc", spunea o studentă.

Şi punctul de recenzare de la Primărie, destinat celor care plecau în străinătate şi nu fuseseră înregistraţi, a fost căutat de orădenii speriaţi că trebuie să-şi declare CNP-urile, dar şi de bătrâni care n-au avut încredere să primească în casă străini sau care se temeau că nu vor mai ajunge recenzorii şi la ei.

Ne împuţinăm, pierdem bani!

Potrivit datelor înregistrate în Oradea până pe 28 octombrie, inclusiv, deci cu trei zile înainte de încheierea recensământului, operatorii au notat 76.101 de locuinţe (aproximativ 85% din totalul estimat) şi 169.917 persoane. În urmă cu 10 ani, numărul orădenilor era de 206.614 de orădeni, dar din cauza scăderii natalităţii şi "migraţiei" în ţările străine, mai cu seamă a mutărilor în suburbii şi în localităţile vecine din Ungaria, numărul acesta, cel mai probabil, nu va mai fi atins şi acum.

"Dacă persoanele care s-au mutat au domiciliul declarat în Oradea şi au părinţi care să le poată da datele, ele pot fi recenzate ca fiind temporar plecate. Dar dacă şi-au vândut locuinţele de aici, nu avem cum să-i mai înregistrăm", explică Ionel Vila.

Problema nu e de simplă statistică, ci are consecinţe serioase: Dacă acum va reieşi că populaţia a scăzut sub 200.000 de locuitori, Oradea şi-ar pierde statutul de "oraş de rang I", adică "de importanţă naţională cu influenţă potenţială la nivel european". De asemenea, fiindcă doar oraşele de rang I pot fi centrele unor zone metropolitane, ar exista şi pericolul desfiinţării Zonei Metropolitane Oradea, cu tot ce decurge de aici, inclusiv anularea sau ratarea unor proiecte finanţate din fonduri europene cu sute de milioane de euro. "De la pierderea rangului I ar scădea şi alocaţiile de la bugetul de stat, şi numărul maxim de funcţionari din instituţii, şi al consilierilor locali. E greu de prezis dacă vom atinge sau nu pragul de 200.000 de locuitori", spune secretarul Consiliului Local.

O vom afla abia după comunicarea rezultatelor parţiale, estimată pentru începutul anului 2012 sau a celor finale, în 2014. Cine mai apucă...

Săptămâna trecută, la Primăria Oradea a ajuns o sesizare privind verificarea corectitudinii datelor consemnate de recenzor la rubrica apartenenţă religioasă. Un orădean a cerut să vadă fotocopiile celor trei chestionare completate la familia sa şi în care s-ar fi trecut greşit, intenţionat sau nu, codul aferent religiei. "Ne-am declarat greco-catolici, iar doamna recenzor a trecut codul 15, deşi soţia mea a întrebat-o dacă e sigură că este cel corect, întrucât codul pentru greco-catolici este 13. Doamna a asigurat-o că a consemnat corect. Când ne-a sunat pentru a ne lua CNP-urile, am rugat-o să vină pentru a verifica acel cod. Până la urmă, corectase peste ce scrisese iniţial şi a pus 13, cum trebuia de la început", povesteşte orădeanul.

De altfel, un reprezentant al Episcopiei Greco-Catolice din Oradea a declarat că unii credincioşi i-au mai povestit despre câteva nereguli similare. "Mi-au spus că recenzorii nu au notat codul, spunând că nu îl cunosc, şi că îl vor completa mai târziu, deşi acest lucru nu e legal. Oamenii se tem că intenţionat vor fi codificaţi greşit, dar noi nu excludem greşeala umană, involuntară. Totuşi, la ultimul recensământ am avut, în unele sate, cazuri când nu a fost trecută nicio persoană de religie greco-catolică, nici măcar preotul", spune reprezentantul Episcopiei.