A durat ceva vreme până când mâncatul în oraş a încetat să mai fie o ruşine. Cu toate acestea, expresia "Cum să mănânc la restaurant, n-am io ce mânca acasă?" se mai aude pe ici, pe colo. Avem, însă, o problemă cu diversitatea: meniurile restaurantelor seamănă prea mult între ele. Peste tot cam aceleaşi feluri de mâncare, cu diferenţe doar la preţ sau denumiri. Excepţiile sunt puţine şi reprezintă adevărate bastioane împotriva conservatorismului culinar.

De Ziua Naţională a Franţei, Hotelul Double Tree by Hilton a organizat o seară culinară inspirată de bucătăria franţuzească. La 226 de ani de la căderea (sau predarea) Bastiliei, trei feluri de mâncare s-au întâlnit cu trei vinuri diferite. O mini-călătorie prin bucătăria unei ţări fără să ieşi din oraş este o ocazie prea bună pentru a fi ratată. Aşa că mi-am luat hainele de duminică şi m-am prezentat la masă.

Seara a început cu o salată de boeuf uşoară, de vară. O alegere ciudată, având în vedere că salata de boeuf nu are nicio legătură cu bucătăria franceză, ea fiind de origine rusească. Totuşi, o mică şi subtilă legătură există: se pare că numele franţuzit al salatei se trage de la "ai noştri tineri care la Paris învaţă să lege la cravată nodul", vorba poetului naţional, pe care am găsit-o scrisă cu ironie în meniu. Aceiaşi care, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, descopereau farmecul Parisului şi se întorceau în ţară cu vocabularul modificat radical, şi care aveau să fie inventatorii lingurision-ului şi furculision-ului.

Salata, fără deosebiri majore faţă de cele pe care le ştim de acasă, s-a potrivit foarte bine cu vinul ales ca aperitiv - un Bordeaux Blanc din 2012 de la Baron Philippe de Rothschild. Ca fel principal s-a servit Poulet Parisien, mai exact un şniţel de pui asortat cu dovlecei şi ciuperci la grătar, alături de un rulou de şuncă umplut cu brânză. O nouă întâlnire fericită cu vinul, de astă dată o Busuioacă de Bohotin din seria Colocviu la Paris, produsă de Cotnari în 2014.

Cina franţuzească s-a încheiat cu o ruladă de ciocolată din categoria întâmplărilor foarte frumoase - un gust perfect echilibrat, în care dulcele nu a fost agresiv cu papilele, ci doar le-a pregătit pentru un pahar de Mouton Cadet Rouge din 2012, tot de la Baron Philippe de Rothschild. Plescăituri, exclamaţii, murmure şi oftaturi de plăcere!

Atuul principal al serii a fost, însă, de factură umană. Spre deosebire de 90% dintre ospătarii din România, care se uită pe pereţi în timp ce iau comanda, evitând nepoliticos contactul vizual cu clientul, managerul Food & Beverage de la Double Tree a fost gazda perfectă a evenimentului. Paul a circulat permanent printre mese, a discutat cu toţi oaspeţii restaurantului (nu mulţi, din păcate), a povestit despre fiecare vin şi fel de mâncare în parte, a fost jovial şi glumeţ fără a sări limita profesionalismului, a ştiut când să se retragă şi să te lase singur cu farfuria. A promis că astfel de seri tematice se vor mai organiza cu diferite ocazii. Personal, le aştept cu nerăbdare.