Pentru unele clase sau grupe, școlile s-au redeschis fizic, chimic, biologic și psihologic. În unele cazuri chiar și cu o tentă de psihiatric, alimentată pesemne de factorul de dezinfecție.
"Să schimbăm mobilierul. Să luăm alte perdele. Să punem podele noi. Să cumpărăm tablă și mai smart, ultimul răcnet. Să scăpăm de video-proiector, că e prea vintage...". Să..., să...
Dacă încerci, ca părinte sponsor, să schițezi o nuanță ori să oferi o soluție riști să fii catalogat tată dezinteresat ori mamă denaturată: "Stai jos, nota 3!". Dacă nu dai îndărăt, ești pocnit cu mesajul suprem: "Doar e pentru copiii noștri!".
Taci și te conformezi ca să nu ți se trezească băiețelul ori fetița cu reproșuri de la colegii care sigur vor auzi la cină tărășenia din gura părinților lor indignați.
Se miră portarii școlii de atâta travaliu. Se bucură consumismul. Se răsfață copiii, cel mai regretabil...
Au cam uitat părinții pasionați de șoping că în basmele românești Făt Frumos curăță de rugină armele și de praf hainele părintești, ba mai și "tuninghează" caii putere din tinerețea tatălui său.
Își mai amintesc vremurile când învățătoarele îndemnau copiii să prețuiască și să păstreze manualele, ca să se bucure de ele și generația următoare? Era și un gest de coeziune, la fel ca și cel în care se predă festiv cheia școlii. Conceptul de reciclare îl include intrinsec pe cel de cicluri ale vieții.
Ce lecție de viață le oferi celor mici când îi faci să se simtă prințul buric al Pământului sau prințesa de Pompadour? Ce dacă desenez banca? Mama a plătit-o! Ce dacă zgâriu tabla ori trag de perdele? Tata a dat banii!
N-ai ce să te miri apoi că se așteaptă mai târziu la majorate și nunți faraonice, câtă vreme săritura cu prăjitura și aruncatul greutății pe umerii părinților devin sporturi naționale.
Ce soluții mai sunt câtă vreme pe snobii maturi e tare dificil să-i mai schimbi? Avem doar una, să dăm personal tonul schimbării. Fiindcă e boală grea conformismul. Să ne învățăm copilul că e bine să aibă spirit de echipă în toate cele bune, dar să nu se sfiască să iasă din rând - că nu-i vorba aici de turmă - când simte că ceva nu e în regulă. Alo, nu-i neapărat să aibă copilul un telefon mai smart decât el însuși. Ci preferabil invers.