O statuie a Evei Heyman, micuţa care, între 13 februarie 1944 şi 30 mai 1944, a ţinut un jurnal în ghetoul din Oradea, va fi amplasată în Parcul Bălcescu în acest an.
Asociaţia Tikvah, cea care a iniţiat proiectul, a primit, printr-o hotărâre de Consiliu Local, o suprafaţă de trei metri pătraţi la intrarea în Parcul Bălcescu dinspre strada Armatei Române pentru amplasarea unui monument memorial.
Proiectul prevede că monumentul va fi compus "dintr-un soclu pe post de bancă, de formă prismatică, realizat din calcar, respectiv o statuie monobloc turnată din bronz, reprezentând figura în mărime aproximativ naturală a Evei Heyman, fetiţa de 13 ani deportată, respectiv o carte turnată din bronz simbolizând jurnalul ei".
Monumentul Evei Heyman este realizat de artista britantică Flor Kent, care a mai realizat şi alte sculpturi care reprezintă evrei sub ameninţarea deportării, cum ar fi "Fur das Kind" şi "Memorial of Nicholas Winton", care pot fi văzute în Viena, respectiv în Praga.
Asociaţia Tikvah din Oradea arată că Eva Heyman reprezintă pentru Oradea ceea ce Anne Frank înseamnă pentru Amsterdam. Două adolescente evreice care au păstrat fiecare câte un jurnal în timp ce lumea se schimba în jurul lor ca urmare a ocupaţiei naziste. Ambele au murit în lagăre de exterminare, Eva la Auschwitz, iar Anne la Bergen-Belsen.
Eva s-a născut în Oradea în 1931. Părinţii ei au divorţat când ea avea o vârstă fragedă, lăsând-o pe micuţă în îngrijirea bunicilor săi materni şi a guvernantei sale austriece. Mama ei, Agi, s-a recăsătorit cu celebrul scriitor ungur evreu Bela Zsolt şi s-a mutat la Budapesta. Nu a petrecut mult timp cu fiica ei în Oradea.
Jurnalul Evei începe la 13 februarie 1944 şi se încheie la 30 mai 1944. Jurnalul a fost scos pe furiş din ghetoul din Oradea cu ajutorul Mariskăi, bucătăreasa creştină a familiei. În iunie 1944, Eva a fost deportată cu trenul la Auschwitz, unde a murit în camerele de gazare la 17 octombrie 1944. Avea 13 ani.
"Statuia va avea numele Evei Heyman, dar va fi dedicată miilor de copii şi tineri care au fost deportaţi, în 1944, din Oradea. Locul amplasării lui nu a fost ales întâmplător, căci trenurile au plecat din actualul Parc Bălcescu", a declarat Emilia Teszler, preşedinta Asociaţiei Tikvah.