Până în urmă cu şapte ani, Dorel şi Adriana Cutuş erau doi orădeni obişnuiţi din clasa muncitoare. El, şofer de TIR, mai mereu pe drumuri. Ea, ospătăriţă la sanatoriul de copii din Băile 1 Mai, mereu atentă la felul în care arată şi mereu înconjurată de oameni. Acum, din vechea lor viaţă şi-au păstrat doar numele.
De dragul pasiunii lui Doru pentru pescuit, cei doi şi-au vândut apartamentul din oraş şi şi-au investit toată avuţia într-o casă şi o păstrăvărie construite în inima pădurii, la Roşia. Au pariat totul pe un vis, iar în final au câştigat...
De dragul pasiunii
Schimbarea din viaţa soţilor Cutuş a pornit de la o partidă de pescuit. "Veneam des cu soţia la Roşia, la pescuit. Odată, nişte localnici ne-au zis să plecăm, că suntem pe terenul lor. M-am enervat şi i-am zis soţiei că îmi iau teren aici", povesteşte Doru (foto), acum în vârstă de 49 de ani. S-a ţinut de cuvânt şi în 2008 a ajuns proprietar pe 15.000 de metri pătraţi de pădure, la care se ajunge după aproximativ 30 de minute de mers cu maşina din satul Roşia, pe un drum de piatră ce trece pe lângă Peştera Farcu.
Pe atunci, Doru era şofer şi străbătea ţara în lung şi-n lat. Într-unul din drumurile sale, vizitase păstrăvăria Lostriţa din Maramureş, un complex dichisit, cu crescătorie de peşti, restaurant şi pensiune. L-a fascinat liniştea şi frumuseţea locului: "Aşa m-am hotărât că vreau să-mi fac păstrăvărie". Ca să-şi înceapă afacerea, trebuia să-şi vândă apartamentul din Oradea, să se mute la Roşia, iar banii să-i bage în păstrăvărie. Soţia, Adriana, nici n-a vrut să audă. "Vroiam o casă în Oradea, pe deal", zice femeia, în vârstă de 45 de ani.
Ca s-o convingă, Doru a dus-o la Lostriţa. "Pe drumul de întoarcere - pe cuvânt! - am vrut s-o dau jos din maşină: nu apucam să-i răspund la o întrebare că îmi şi punea alta. Aşa era de entuziasmată", îşi aminteşte bărbatul. Aşa că, după excursia din Maramureş, Adriana a pus o condiţie: e de acord să se mute în pădure, dar să aibă curent.
Viaţă rudimentară
Doru a renunţat la şoferie, Adriana la ospătărie, şi s-au mutat la Roşia doar cu o baracă şi strictul necesar. "Doi ani şi jumătate am dormit în vagon. Aşa mult am plâns că mă şi mir că mai văd cu ochii", îşi aminteşte Adriana (foto). În primii ani locuiţi în pădure n-au avut nimic din confortul cu care erau obişnuiţi: nici apă curentă, nici încălzire centrală, nici baie. "Doi ani nici aragaz n-am avut, făceam de mâncare doar la foc, afară", îşi aminteşte Adriana. Pe lângă economii, în păstrăvărie au mai investit alţi 87.000 de euro, bani obţinuţi printr-un proiect european, iar în aprilie 2009 au pus în apă primii puieţi.
Păstrăvăria are acum opt bazine pietruite, în care cresc sute de păstrăvi indigeni, dar şi din specii curcubeu şi fântânel. În baza unui contract cu Apele Române, în bazine curge apă din Valea Lazurilor, pentru că păstrăvilor le place apa rece şi curată. Apoi apa ajunge într-un lac de agrement, artificial, străjuit de o moară, pe al cărui luciu înoată raţe sălbatice şi lebede. Din Păstrăvăria Cutuş, peştii merg spre restaurante, pensiuni ori direct în casele oamenilor. Cu un hidrobion cu oxigen, adică un soi de bazin în care transportă peştii vii, Doru bate toţi Munţii Apuseni, ca să vândă păstrăvi moţilor: "Fiecare are acasă un bazin de peşti. Cumpără câte 10-20 de kilograme odată, şi până toamna mănâncă din ei".
Şi patroană, şi vedetă!
Abia acum soţii Cutuş încep să simtă că visul lor prinde contur. Casa le este ridicată şi aranjată, ba chiar mai construiesc una alături, pentru fiul lor Vlad, soţia acestuia şi nepoţica născută luna trecută, toţi locuind cu ei în mijlocul pădurii. Deşi şi-au schimbat radical viaţa şi au făcut multe sacrificii pentru a avea un trai normal, cei doi soţi nu regretă deloc decizia luată.
"Nu m-aş mai duce înapoi în oraş pentru nimic în lume", spune acum Adriana, care nu suspină nici măcar că a uitat complet de apucături feminine precum dichisitul ori cumpărăturile. "Păi n-am făcut-o patroană? Acum o fac şi vedetă! Neam de neamul ei n-a văzut aşa ceva!", zice bărbatul ei râzând.
Cu toţii, şi-au pus la punct o gospodărie în toată puterea cuvântului: pe lângă zburătoarele de pe lac, familia mai are găini, curcani, păuni şi chiar un măgar. Şi toate animalele cresc libere în pădure, fără să le oprească vreun gard pe undeva. "Libertatea este cuvântul de ordine aici. Şi pentru noi, şi pentru animale!", a decretat Doru.
Păstrăvi pentru oricine
Următorul pas pentru familia Cutuş va fi un nou proiect cu fonduri europene, deja pregătit, pentru construirea unei hale de producţie, chiar lângă bazine. S-au săturat să cureţe păstrăvii manual, aşa că vor să se automatizeze. Curăţaţi de solzi şi evisceraţi, păstrăvii vor fi duşi spre clienţi pe fulgi de gheaţă. De asemenea, mai vor să-şi completeze "inventarul" de animale cu cerbi lopătari şi poate chiar şi un bizon.
Totodată, din vară, gospodăria se deschide şi pentru oaspeţi. Cei doi soţi au amenajat lângă lac o terasă din lemn, unde vor găti păstrăv la grătar pentru orice muşteriu. Deşi drumul ce duce la ei este din pământ, anevoios, proprietarii sunt convinşi că vor avea oaspeţi din rândul orăşenilor dornici să scape măcar pentru o zi de agitaţie şi praf. "Oricine va fi binevenit oricând. Nu am şi n-o să am poartă niciodată", garantează Doru. Pentru că, odată ce a gustat din viaţa liberă şi fără restricţii, nici n-ar mai putea să se îngrădească în vreun fel...
POFTIŢI LA ROŞIA!
Bogăţii de toate felurile
În urmă cu două săptămâni, soţii Cutuş au primit la păstrăvăria lor vizita unui grup de jurnalişti şi fotografi orădeni, plimbaţi în comuna Roşia de Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă şi Promovarea Turismului Bihor (ADDePT), în cadrul proiectului "Descoperă Bihorul - Natură, Cultură, Tradiţii", menit să promoveze frumuseţile judeţului.
Prima acţiune din program a avut loc la Roşia, unde turiştii au vizitat moara de apă veche de un secol, atelierele de ţesătorie şi de viori cu goarnă din gospodăria familiei Codoban, mina Farcu şi peştera cu cristale, precum şi Cheile Cuţilor.
Următoarele excursii de o zi organizate de ADDePT vor fi în zona Şuncuiuş - Vadu Crişului şi Valea Ierului, beneficiarii fiind selectaţi din rândul profesorilor din Oradea.