Sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica, celebrată pe 24 iunie, a rămas în popor ca fiind sărbătoarea iubirii şi a fertilităţii.

Ziua de Sânziene ar avea la origine un cult roman pentru zeiţa Diana, numele de Sânziana, însă unii specialişti spun că sărbătoarea îşi are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui, sânzienele fiind adesea reprezentate de traci înlănţuite într-o horă, potrivit gandul.info.

O mulţime de ritualuri sunt specifice acestei zile, pentru rodnicia lanurilor şi fertilitate. Femeile măritate, de pildă, pot urma ritualuri pentru a avea copii, iar fetele îşi pot afla sortitul în noaptea de dinainte, dacă dorm cu un bucheţel din aceste flori sub pernă.

Toate tradiţiile şi ritualurile se învârt în jurul Sânzienelor, mici flori galbene, ce cresc în poieni şi care sunt culese de fete, în muzica şi chiuiturile flăcăilor, pentru a le împleti apoi în formă de cerc pentru fete şi de cruce pentru băieţi. Aceste cununi se pun în casă, pe porţi, la ferestre, pe şuri, pe stupi şi chiar pe ogoare, în credinţa că ele vor ocroti casa şi gospodăria, vor aduce noroc, sănătate şi belşug.

Fetele îşi aruncă aceste cununi pe un acoperiş, cele care rămân prinse prevestind măritişul apropiat, sau peste vite: dacă nimereşte una tânără, fata se va căsători cu un tânăr, iar dacă i se prinde cununa într-una bătrână, un om în vârstă îi va fi alesul.

Unele legende spun că sânzienele, nişte fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, se prind în horă şi dau puteri magice plantelor. Sunt, de fapt, zâne bune, care, dacă sunt sărbătorite cum se cuvine, fac culturile să rodească, dau prunci sănătoşi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele şi tămăduiesc bolnavii. În schimb, dacă nu sunt sărbătorite cum se cuvine, ele se supără şi devin asemenea zânelor rele cunoscute în popor drept iele (fecioare zănatice, cu o mare putere de seducţie şi cu puteri magice) sau rusalii, mai scrie gandul.info.

Ielele, care despre care se crede că locuiesc în văzduh, păduri, peşteri sau pe maluri de ape, apar în special noaptea la lumina lunii, rotindu-se în horă, în locuri retrase, dansând goale. Locul pe care au dansat rămâne ars ca de foc şi iarba nu mai creşte acolo. Se crede că în Noaptea de Sânziene, ielele se adună şi dansează în pădure, iar cine le vede rămâne mut sau înnebuneşte.

În unele sate, un obicei este alaiul Drăgaicei, unde cea mai frumoasă şi mai cuminte dintre fetele satului colindă alături de alte tinere îmbrăcate în alb. La răscruci, fetele se opresc şi fac o horă cântând. Se mai obişnuieşte şi ca fetele să fie udate de flăcăi, care umblă prin sat din zorii zilei cu flori de sânziene la pălării.

Unele superstiţii populare care se leagă de această zi este că oamenii nu trebuie să se îmbăieze, deoarece vor spăla forţele magice care îi înconjoară în această zi. Alte variante spun că oamenii trebuie să se spele cu rouă.

În Ardeal, se mai spune că, în ziua de Sânziene, pot fi căutate comori vechi, îngropate în pământ, deoarece, în noaptea dinainte, deasupra locului unde sunt ascunse s-ar aprinde un foc.

În această zi sunt sărbătorite şi femeile care poartă numele de Ana.

În tradiţia creştin ortodoxă, 24 iunie este ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, adus pe lume la bătrâneţe de Elisabeta, eveniment ce pregăteşte minunea naşterii Mântuitorului din Fecioara Maria.