Brian Vad Mathiesen, cercetător şi coordonatorul principal al proiectului Heat Roadmap Europe, finanţat de Uniunea Europeană privind decarbonizarea sectorului, a declarat pentru Euractiv că, în vederea reducerii drastice a emisiilor de carbon a sectorului european de încălzire şi aer condiţionat, centralele termice individuale "de apartament" pe gaze naturale sau alţi combustibili fosili ar trebui să fie interzise cu totul până în anul 2030 ca sursă de încălzire.

Fără centrale individuale pe gaze

La baza acestei opinii stau o serie de motive:

- cantităţile mari de gaze vor putea fi utilizate cu valoarea adăugată mai mare, în alte scopuri decât încălzirea rezidenţială;

- marea majoritate a ţărilor sunt pregătite din punct de vedere politic şi tehnologic pentru susţinerea unui sistem de încălzire care să înlocuiască centralale individuale şi care să fie mai puţin nociv pentru mediul înconjurător;

- continuarea instalării unor astfel de centrale după anul 2030 va ridica probleme esenţiale în ceea ce priveşte tranziţia către surse de energie cu emisii reduse de CO2;

- centralele individuale de apartament pe gaze naturale au o durată de viaţă redusă de 12-15 ani, după care trebuie înlocuite;

- în urma unor analize având ca obiect sistemele de încălzire din 14 ţări membre UE, efectuată în cadrul proiectului UE Heat Roadmap Europe, s-a constatat că "90% din cererea de energie termică din Europa se acoperă cu tehnologii cunoscute, respectiv sisteme municipale de încălzire centralizată şi măsuri de creştere a eficienţei energetice".

În acest sens, la nivelul UE se iau măsuri pentru a se limita numărul celor care optează pentru o astfel de sursă. Cu titlu de exemplu, Olanda interzice clădirilor noi să utilizeze centralele individuale pe gaze, cu excepţia situaţiei în care nu sunt disponibile alte surse de încălzire. De asemenea, remarcăm ONG-uri de mediu şi diferite industrii care susţin o campanie având ca scop eliminarea completă a centralelor individuale până în anul 2021.

Mai mult, din anul 2015 există o directivă a UE ErP (Energy-related Products Directive), care permite, începând cu data intrării ei în vigoare, doar instalarea centralelor termice în condensare, întrucât produc emisii poluante semnificativ mai reduse decât cele clasice, dar prezintă un dezavantaj din punct de vedere financiar pentru cei care le achiziţionează.

Brian Vad Mathiesen, profesor de planificare energetică şi cercetător la Universitatea din Aalborg, Danemarca, coordonator al proiectului finanţat de UE Heat Roadmap Europe şi membru al mai multor grupuri de lucru ale Comisiei Europene pe subiecte de energie, consideră că trebuie să existe o stimulare la nivel politic pentru ca fiecare stat să aibă dezbateri cu privire la această problemă în vederea fixării unei date limite până la care să fie permisă încălzirea cu o astfel de sursă.

În opinia acestuia, ar trebui promovată principala tehnologie care poate decarboniza cea mai mare parte a clădirilor din oraşele Europei, şi anume infrastructura termală, prin intermediul căreia se pot utiliza pentru încălzire deşeuri generate de industrie, deşeuri incinerate, energia solară şi cea geotermală. Cercetătorul susţine că "avem la dispoziţie suficientă căldură generată de deşeuri industriale pentru a încălzi toate locuinţele de pe continent".

20% din resurse geotermale

La nivelul ţării noastre s-a încercat propunerea unei zone unitare în cadrul căreia să fie interzisă debranşarea, precum şi reducerea TVA-ului aplicat serviciilor de încălzire de la 19% la 5%, solicitări care încă sunt cuprinse pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor. De asemenea, a existat o propunere din partea lui Viorel Alicuş, şeful Direcţiei Generale eficienţă energetică, surse regenerabile, cogenerare şi energie termică din ANRE, de a se introduce o taxă de mediu pentru posesorii unor astfel de centrale pe gaze naturale, însă deocamdată niciuna din cele două măsuri nu au fost concretizate.

Pornind de la Directiva europeană prin care s-a fixat obiectiv ca până în anul 2020 necesarul energetic să fie acoperit în proporţie de 20% din resurse geotermale, Muncipiul Oradea îşi propune să fie printre primele oraşe din România care să atingă aceasta ţintă. În prezent, la nivelul Muncipiului Oradea, 10% din energia produsă şi distribuită în sistem de termoficare provine din resurse regenerabile - apa geotermală.

Pentru realizarea acestui obiectiv s-au întreprins următoarele acţiuni:

1. Racordarea la sfârşitul anului 2018 a cartierului de blocuri ANL situat în Oradea, str. Balogh Istvan, la sistemul de termoficare pentru care energia termică se produce  folosind apa geotermală.

2. Implementarea Proiectului Nufărul 1, având ca scop folosirea resurselor locale de energie regenerabilă geotermală pentru prepararea agentului termic de încălzire şi a apei calde de consum, precum şi realizarea de noi capacităţi de producţie a energiei termice provenită de la forajele de adâncime. Elementul de noutate constă în utilizarea pompelor de căldură care permit recuperarea unei călduri suplimentare din apa geotermală.

Punctele termice existente în cartierul Nufărul I vor fi complet dezafectate, ele fiind înlocuite cu module termice complet automatizate, montate la nivelul casei scărilor. Totodată, întreaga reţea din cadrul cartierului va fi înlocuită cu o reţea nouă preizolată. Conductele de transport apă geotermală de la foraje spre/dinspre punctul geotermal urmează a fi şi ele înlocuite.

Municipiul Oradea este unul din primele oraşe din România unde zonele unitare de încălzire au fost reglementate prin următoarele acte normative:

- HCL nr. 517/31.07.2013 privind aprobarea studiului de fezabilitate în vederea stabilirii zonelor unitare de încălzire în muncipiul Oradea, delimitându-se două zone unitare: zona unitară A: în care alimentarea cu energie termică se realizează exclusiv în sistem centralizat, respectiv zona unitară B: în care asigurarea cu energie termică se realizează prin alte sisteme, inclusiv individuale, şi care cuprinde toate străzile care nu sunt incluse în zona A.

- HCL 863/19.11.2013 privind modificarea HCL nr. 517/31.07.2013, adăugându-se astfel încă o excepţie în ceea ce priveşte lipsa obligativităţii racordării la sistemul centralizat de alimentare, în situaţia imobilelor situate în zona unitară A care au fost anterior racordate la sistem. De asemenea, cu titlu de noutate apare şi posibilitatea debranşării şi a deconectărilor cu respectarea prevederilor actelor normative în vigoare.

- HCL nr. 136/15.02.2018 privind aprobarea Reactualizării Studiului de fezabilitate privind stabilirea zonelor unitare de încălzire în muncipiul Oradea, prin intermediul căreia au fost abrogate HCL nr. 517/31.07.2013, respectiv HCL nr. 863/19.11.2013. Astfel, distingem o zonă unitară mai cuprinzătoare şi în concordanţă cu noile tendinţe de dezvoltare urbană ale municipiului Oradea. De asemenea, este prevăzută posibilitatea modificării acestei zone unitare, în special în cazurile prevăzute limitativ în cuprinsul HCL-ului, precum şi ori de câte ori se va impune actualizarea zonelor unitare de încălzire.

Material realizat de:
Termoficare Oradea SA