Fumează ţigară după ţigară, stă cu ochii ţintiţi în aparat şi loveşte în butoane cu sete. Nici nu mai ştie dacă pierde sau câştigă, habar n-are nici cât a băgat în el...

Totuşi, continuă să joace. Se opreşte doar cât mai face rost de nişte bani, sperând încă la potul cel mare. Apoi măreşte miza, în speranţa că-şi va recupera măcar o parte din cât a băgat. Doar că aparatul îi dă "gherlă"... Ar sparge ecranul, dar se ridică şi pleacă livid. Va încerca mâine, la alt aparat, convins că cel la care pierduse "e făcut". Cam asta simte unul dintre sutele de maniaci ai jocurilor de noroc, seară de seară.

Fascinaţia norocului

În Bihor sunt înregistrate peste 900 de aparate de jocuri electronice. Împărţite prin baruri sau în săli special amenajate, "tonomatele" vioi colorate şi ciripitoare îi ademenesc mereu pe amatorii de câştiguri rapide. Jucătorii povestesc cum, la început, bagi bani de plictiseală, să vezi cum e. Poate pierzi, poate câştigi. "Dacă ai câştigat, sigur vei mai juca, da' pe miză mai mare", zice unul.

Majoritatea susţin că ei cunosc secretele aparatelor. "Vezi că ăla dinaintea ta a jucat pe miza aia şi a ridicat-o la zeci de mii de puncte. Asta înseamnă că aparatul trebuie să "dea" curând", explică un împătimit care joacă de ani buni. Tânărul zice că s-a ales cu patima asta de mai bine de 10 ani, iar atunci când pierde o sumă mare ia o pauză de câteva luni. "Ultima dată m-am combinat de 42 de milioane şi am mers în cap, am pierdut tot. Trei luni am stat pe tuşă". Dar acesta e unul din cazurile fericite...

Miză la max

Când "plăcerea" devine obsesie, jucătorii fac orice. Intră în datorii, se ceartă cu familiile şi iau bani cu camătă, numai să mai joace. "Am avut clienţi care au stat 24 de ore la aparat, spărgând zeci de milioane", povesteşte angajata unui bar. Patronul îşi vede însă şi pagubele: foarte des câte unul din clienţi distruge un aparat. "E la ordinea zilei, fiindcă maniacii dau cu pumnul, nu se mai controlează", zice bărbatul.

Unul dintre cei despre care vorbeşte e încă începător. "Acum câteva luni jucam de distracţie, dar am crescut. Chiar mai înainte am băgat 6 milioane în aparat", se făleşte tânărul. Mai mult, recunoaşte că a ajuns chiar să se împrumute pentru a-şi potoli mania. "Cel mai mult am băgat într-o seară 300 de euro luaţi de la un prieten. M-am "gherlit" şi voiam să mă scot, dar m-am înfundat şi mai tare", povesteşte el.

Când prietenii nu sunt prin preajmă, singura soluţie sunt cămătarii. "Ne cer nouă bani din casierie, dar n-avem voie să le dăm, aşa că merg şi iau cu camătă. Unul aşa şi-a pierdut maşina, pentru că a lăsat-o gaj şi n-a mai mers cu banii", explică fata de la bar. Cu iluzia că într-o zi vor câştiga enorm, gamerii nu realizează că, oricât ar câştiga, îi vor "băga" înapoi, cu vârf şi îndesat...

LA PSIHOLOG
Terapia norocului

Psihologii sunt de acord în unanimitate că jocurile de noroc creează dependenţă, la fel ca un drog. "Este un viciu. Jucătorii au iluzia că vor câştiga la un moment dat o sumă foarte mare. Diferenţa dintre dependenţa de droguri şi cea de jocurile de noroc este doar faptul că prima este şi una chimică, în timp ce jocurile creează o dependenţă psihică", explică psihologul Mihaela Heciu. Specialistul mai susţine că, atâta vreme cât împătimiţii nu conştientizează că au o problemă, nu se poate face niciun progres pentru tratarea acestei dependenţe.