Ochiul critic: Criticul Ramona Novicov îmbină arta şi ecologia, pentru Oradea

Educată de mică în spiritul iubirii de frumos, Ramona Novicov a ajuns un critic de artă notoriu. Zilnic aleargă între facultăţi, unde predă studenţilor istoria artei, şi vernisaje, unde creditează tinerii artişti. De cele mai multe ori însoţită de Suzi, bicicleta ei de oraş!

Convinsă că, dacă vrei să schimbi lumea, trebuie să începi cu tine, Ramona circulă cât de des poate pe bicicletă. Pe lângă că încearcă să ofere o lecţie uşoară de ecologie, criticul de artă le mai propune orădenilor o schimbare, cerându-le să-şi schimbe mentalitatea faţă de oraş, să-l preţuiască şi să fie dornici să-l scoată din banal. Cu alte cuvinte, să-i aprecieze bogăţia, ba chiar să o promoveze mai departe...

În lumea artei

Deşi consideră Oradea "acasă", dat fiind că aici locuieşte de ani buni, Ramona Novicov are un alt oraş în suflet: Şteiul. "E oraşul în care mi-am pus bazele educaţiei umaniste", zice femeia ajunsă acum la 51 de ani. Acolo s-a întâlnit prima oară cu artele: baletul, muzica, pictura. Şi tot acolo şi-a început pasiunea pentru mersul pe bicicletă, devenit azi practică freceventă. "Înainte de a cere ceva acestei lumi, trebuie să dai. Eu încerc să nu-i dau Oradiei încă un motiv de poluare", explică Ramona.

A studiat la Liceul de Artă din Braşov, a vrut să se facă sculptor, dar s-a reorientat, la îndemnul profesorului său Rudolf Bone, spre istoria artei. A dat la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, unde în anul în care s-a înscris ea s-au scos la admitere doar 6 locuri. "Mi s-a părut un miracol că am intrat din prima. S-a dovedit un miracol care mi s-a potrivit". După absolvire, la începutul anilor '80, s-a întors la Oradea şi s-a angajat ca muzeograf şi istoric de artă la Muzeul Ţării Crişurilor. "În lumea ceauşistă, aici era un univers aparte, o lume a ideilor. Iubesc foarte mult Muzeul şi sunt convinsă că rămâne o forţă importantă în oraş", zice ea.

Garanţie pentru artişti

După 10 ani la Muzeu, Ramona a plecat la Cluj, unde s-a făcut profesoară la Liceul de Artă. Concomitent, s-a apucat de scris articole, studii de artă şi cărţi, orientată fiind către avangardă şi contemporaneitate. S-a reîntors la Oradea, ani mai târziu, şi a încercat să se folosească de experienţa acumulată în centrele culturale puternice în care a locuit implicându-se în numeroase activităţi.

Este cadru didactic al Facultăţii de Arte Vizuale şi al celei de Arhitectură şi Construcţii (unde, din decembrie, e şi decan interimar), lucrează la proiecte ale Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor, de un deceniu are emisiuni televizate pe teme culturale şi, în plus, e nelipsită de la evenimentele de profil. Orice autor care se lansează, îndeosebi în domeniul picturii ori al sculpturii, o invită să-i recenzeze opera, prezenţa ei fiind, de altfel, o garanţie pentru artist. "Ştiind că şi eu am fost creditată din plin, ajut artiştii tineri. Dar de acum mi-am propus să fiu mai selectivă", spune criticul.

Spre schimbare

De altfel, Ramona s-a decis să fie mai strictă în tot ce face, dar şi cu ceea ce fac alţii şi unde ea poate avea un cuvânt de spus. Un capitol în care vrea să-şi manifeste exigenţa e chiar faţa Oradiei. E nemulţumită de cum autorităţile au permis, de-a lungul ultimelor decenii, distrugerea unor case monument din oraş ori de deciziile proaste luate în legătură cu aspectul municipiului. "S-au făcut adevărate crime culturale! Casa Vago, de exemplu, de pe strada Traian Moşoiu, a fost răzuită în exterior şi au dispărut vitraliile şi decoraţiunile originale", spune Ramona. La fel de mult o supără şi balustradele din beton zugrăvit în alb, amplasate de-a lungul promenadei făcute pe malul Crişului Repede în zona Sovata "Sunt urâte, nefuncţionale, taie complet racordul dintre oraş, natură şi apă", explică ea.

Deranjată că decizii de acest gen au fost luate fără consultări pluridisciplinare şi dorind ca acest lucru să nu se mai întâmple, Ramona Novicov şi-a propus să se implice mai activ în viaţa comunităţii şi să-i mobilizeze şi pe alţii să facă la fel. "Proliferează mediocritatea pentru că specialiştii sunt dispersaţi, chiar ne ignorăm unii pe alţii. Dar un oraş trebuie iubit ca pe un om, şi nu trebuie lăsat la greu...", spune orădeanca, decisă să-i facă şi pe alţii să vadă Oradea din aceeaşi perspectivă. Să vedem cu ce rezultate...