Într-o lume dominată de tehnologie şi agitaţie urbană, un ornitolog pasionat din judeţul Bihor aduce natura mai aproape de generaţiile tinere.
Prin lecţii interactive, Lőrinc Bărbos îi ajută pe elevi să descopere minunata lume a păsărilor, să înveţe despre habitatele lor şi să le observe în mediul lor natural. Cu binoclul în mână şi ochii aţintiţi spre cer, copiii văd altfel natura, ghidaţi de un expert care îmbină ştiinţa cu pasiunea pentru educaţie.
Biolog de teren
Originar din judeţul Satu Mare, însă stabilit de aproape un deceniu în oraşul Săcueni din Bihor, Lőrinc Bărbos (33 de ani) este un ornitolog profesionist. A studiat biologie şi ecologie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, dar pentru că munca de laborator nu i s-a potrivit, s-a orientat către un "birou" în natură.
De 11 ani lucrează pentru Milvus Group, o asociaţie dedicată conservării patrimoniului natural şi, în special, ocrotirii speciilor periclitate de păsări. "În primul an de masterat în ecologie am început să lucrez. Am umblat prin toată ţara, făcând muncă de teren, adică monitorizând păsări", spune bărbatul, încântat de responsabilităţile sale. În mijlocul naturii, căutând păsările cu privirea, se simte cel mai bine şi este bucuros că cei doi copii ai săi, de 4 şi 6 ani, manifestă la rândul lor interes pentru lumea zburătoarelor.
Ajutor pentru o pasăre rară
Unul dintre proiectele la care Lőrinc a lucrat intens a vizat conservarea populaţiei de dumbrăveancă (foto) în vestul României. O pasăre de talie medie, cu penaj spectaculos în nuanţe de albastru intens, turcoaz şi verde, dumbrăveanca este în pericol fiindcă habitatul ei natural dispare şi pentru că în agricultură se folosesc tot mai multe insecticide care îi fac rău.
Ca să ocrotească aceste păsări, specialiştii Milvus au instalat cuiburi artificiale în patru judeţe din Câmpia de Vest, inclusiv în Bihor, au plantat arbori care să le ofere zburătoarelor, pe viitor, scorburile necesare şi au izolat liniile de medie tensiune, o capcană frecventă pentru păsări.
Munca lor a fost cu folos. "Ultima cuibărire documentată a acestei păsări în Câmpia de Vest era din anii ’80, dar noi am reuşit să o readucem în Valea Ierului (n.r. - în nordul judeţului Bihor). A cuibărit în două locaţii diferite, lângă Cadea şi Otomani, ceea ce a fost o reuşită", se mândreşte ornitologul.
Le-a stârnit curiozitatea
Acelaşi proiect i-a deschis apetitul lui Lőrinc pentru educaţia copiilor în folosul naturii. Pe lângă măsurile directe de conservare, Milvus a organizat şi lecţii de ecologie şi ornitologie pentru elevii din zonele unde cuibăreşte dumbrăveanca. "Aşa am început să fiu mai atent la partea de educaţie şi sensibilizare a copiilor şi mi-am dat seama cât este de importantă", explică Lőrinc.
În timp ce mulţi profesori i s-au plâns că nu pot capta interesul elevilor, el, depăşind barierele lecţiilor din manuale, i-a făcut pe cei mici nu doar curioşi, ci şi conştienţi de rolul esenţial al păsărilor în natură. Le-a povestit despre dumbrăveancă în clase, iar apoi i-a scos în natură, oferindu-le binocluri, ca să o observe în mediul natural, dar şi informaţii suplimentare.
"Copiii se bucură de tot ce nu se încadrează în rigorile şcolii, li se par mai interesante lucrurile care nu sunt în programa şcolară, cum este ieşitul afară şi observatul păsărilor. E adevărat că nu toţi sunt daţi pe spate, dar tot le este stârnit interesul, vor să pună binoclul pe tot ce mişcă", zice ornitologul.
Şcoală în natură
Reacţia copiilor l-a inspirat, aşa că a decis să ţină mai multe asemenea lecţii şi, în timpul liber, "A madaras ember - Omul cu păsări", cum se prezintă pe Facebook, îşi oferă serviciul şcolilor din Bihor, contra unor costuri ce încep de la 10 lei/elev şi variază în funcţie de durata lecţiei. În "Săptămâna verde" sau la activităţile din "Şcoala altfel", Lőrinc este invitat să le vorbească elevilor despre păsări, îi duce la bird-watching, adică să observe zburătoarele în natură, îi învaţă cum se monitorizează speciile de păsări ori cum să le recunoască ciripitul.
"Cel mai mult le place copiilor să vadă păsările de aproape, să pună mâna pe ele, să observe procesul de inelare, o metodă ştiinţifică pentru a monitoriza migraţia păsărilor", spune bărbatul.
Inelarea presupune că ornitologii prind pe piciorul păsării un inel cu un cod unic, care nu îi face rău, dar îi ajută pe specialişti să identifice traseele de migrare ale zburătoarelor.
Când pasărea inelată este capturată, în scop ştiinţific, în altă ţară, graţie codului şi unor baze de date internaţionale, se pot afla locurile unde a mai fost prinsă pasărea. "O pasăre inelată la Oradea poate fi găsită în Africa de Sud, iar noi ne facem o idee despre traseul de migraţie. De asemenea, inelarea ne ajută să adunăm date despre longevitatea păsărilor", explică Lőrinc.
Paradisul pierdut
Până acum, ornitologul a ţinut majoritatea lecţiilor în şcoli de pe Valea Ierului, o zonă pe care o cunoaşte foarte bine. "Când m-am mutat eu în Bihor, toată lumea zicea că Valea Ierului este paradisul păsărilor. A fost, dar în secolul trecut. Din păcate, după ce au desecat mlaştinile, s-a schimbat situaţia şi nu spre bine", spune Lőrinc.
Agricultura intensificată a distrus habitatele naturale ale păsărilor, astfel că multe specii nu mai cuibăresc în zonă. "Nu întâmplător, păsările sunt monitorizate şi folosite ca bio-indicatori. Ele ne indică foarte bine starea habitatelor", zice ornitologul. Dacă păsările se împuţinează, este clar că mediul înconjurător se degradează.
Lőrinc speră că, vorbindu-le elevilor despre păsări şi ecologie, ei vor fi mai grijulii cu lumea naturală din jurul lor. "Îmi doresc ca, la finalul întâlnirii, să fie un pic mai ataşaţi de natură şi de păsări, nu doar să treacă cu privirea pe lângă vieţuitoarele pe care le întâlnesc", spune ornitologul. Iar cu cât deprind mai repede această lecţie, cu atât mai bine...