1900. Europa se încălţa la Oradea
În 1886, în Oradea erau aproape 1.500 de meşteşugari, cei mai numeroşi fiind pantofarii şi cizmarii, croitorii, măcelarii. Trei ani mai târziu, s-a înfiinţat Hala Comercială, cu rolul de a organiza o piaţă de desfacere a grânelor şi care şi-a construit impozantul sediu din Piaţa Mare, azi sediul Facultăţii de Medicină şi Farmacie. Hala Comercială a creat şi Camera de comerţ şi industrie a oraşului, care asigura disciplină în comerţ.
La finalul secolului XIX, în oraş funcţiona o fabrică de maşini agricole, 8 întreprinderi de cărămizi, ţigle şi alte materiale de construcţii, 26 de distilerii, 3 mori pe aburi şi fabrici de bere, gheaţă, salamuri, frânghii, pluguri, pantofi şi cizme, săpunuri, îngrăşăminte artificiale.
Produse făcute în Oradea şi celebre la acea vreme erau săpunurile Johanna, cizmele Hungaria care ajungeau până în vestul Europei, salamurile Pontelli, din care se făceau câte 45 de tone pe an. Multe din aceste fabrici şi-au construit sedii măreţe, majoritatea în zona actuală a străzilor Sucevei şi Mihai Viteazul. Dacă la începutul secolului XX în Oradea erau peste 2.400 de întreprinderi, după cel de-al doilea război mondial Camera de comerţ a inventariat doar 102.
2011. Vechile uzine au ajuns ruine
După instaurarea regimului sovietic, în 1948, au trecut în proprietatea statului toate întreprinderile din Oradea, printre care cele mai importante erau Înfrăţirea (producător de maşini şi unelte), Sinteza (produse chimice), Solidaritatea (încălţăminte). Trustul de construcţii locale a construit multe din apartamentele oraşului, iar Întreprinderea de confecţii Oradea a făcut oraşul recunoscut pentru industria uşoară.
În 1960 a început construirea zonei industriale de vest, bazele fiind puse de Uzina de Alumină, de Centrala Electrică de Termoficare, de Avicola, de fabrica de zahăr şi de cea de mobilă. Privatizate după 1989, unele fabrici au reuşit să supravieţuiască sau chiar să prospere, precum cea de zahăr sau cea de mase plastice Viitorul (azi Plastor), în timp ce altele, precum Alumina (foto), au ajuns nişte ruine.
În prezent, industria oraşului se dezvoltă tot în vest, inclusiv în Parcul Industrial, unde s-au înfiinţat mai multe companii ce produc componente electrice şi electronice. Oradea mai are fabrici de confecţii şi de încălţăminte, însă o mare parte din ele sunt în regim de lohn, adică un investitor străin foloseşte mâna de lucru locală, mai ieftină, pentru a produce marfă de export.