1935. Curat în centru, munţi de gunoaie la periferie
O anchetă din ianuarie 1935 a unui ziarist de la cotidianul orădean Gazeta de Vest în cartierul Grădinile Oraşului (actuala Ioşia) dezvăluia discrepanţa dintre curăţenia din centrul oraşului şi mizeria de la periferie.
"Adevărata mizerie nu poate fi găsită în centrul oraşului, unde muncitorii Uzinei de curăţenie publică mătură arterele principale de câte trei ori pe zi, ci aici, în mahalale, în case mici şi dărăpănate, cu pereţii scorojiţi şi plini de igrasie, mizeria trebuieşte căutată".
Autorul dădea vina pe "dezinteresul politic", deoarece cartierul de est al oraşului, cunoscut pe atunci ca Grădinile Oraşului, nu beneficia nici de apă, nici de canalizare.
"În întreg cartierul nu există decât două cişmele!", constata jurnalistul, care deplângea soarta localnicilor, scriind că "iarna numai mizerie şi privaţiuni le poate dărui lor".
Străzile erau descrise ca nişte uliţe de ţară, pe care, în zilele ploioase, căruţele nu le mai puteau străbate, iar la "colţuri de stradă se găsesc depozitate grămezi mari de gunoi şi băligar"...
1989. Colecta record de reciclabile, anunţată dinainte!
Dacă în ziua de azi elevii adună materiale reciclabile din proprie iniţiativă, gândindu-se doar că dau o mână de ajutor naturii, în epoca ceauşistă lucrurile nu erau la fel.
Un articol al Crişanei din 18 februarie 1989 "trădează", chiar din titlu, modul elegant în care organizaţiile de partid făceau presiuni ca orădenii să respecte ordinele: "Mâine, zi record la colectarea şi predarea materialelor refolosibile". Altfel spus, cu o zi înainte de acţiune, autorităţile ştiau că se va doborî un nou record.
Se colectau hârtia, textilele, masele plastice, cioburile de sticlă şi metalele neferoase, toate fiind ridicate de Întreprinderea Judeţeană pentru Recuperarea şi Valorificarea Materialelor Reciclabile.
Evident, în ziua de după acţiunea de colectare, se publicau şi datele statistice, care confirmau recordul "antepronunţat", cu lauda de rigoare la adresa UTC-iştilor şi membrilor de partid. Li se mulţumea şi cetăţenilor pentru "înalta conştiinţă patriotică", însă cât o fi fost patriotism şi cât obligaţie, cei care au trăit acele vremuri ştiu foarte bine...