1950. Gunoi la metru
Dis de dimineaţă, pe poarta ITAS (Întreprinderea de Alimentare cu Apă şi Salubritate) Oradea, care îşi avea sediul tot pe Tudor Vladimirescu, unde e sediul RER, intrau căruţele cu gunoiul adunat din oraş. Iosif Haiduc (foto) era omul care măsura, prima oară cu ochiul, apoi cu creion şi hârtie, fiecare căruţă.
"Oamenii strângeau gunoiul în oale, butoaie de plastic, în ce aveau ei pe-acasă. Cărăuşii, care erau angajaţi ai întreprinderii, dar lucrau cu calul şi căruţa lor, strângeau gunoaiele din faţa caselor, dar şi de pe străzi, şi le aduceau la noi", explică Haiduc. El era normatorul, adică cel care calcula cât gunoi a adus fiecare şi, astfel, decidea câţi bani trebuie să primească.
"Mergeam la fiecare în parte şi calculam cubajul, măsurând lăţimea, lungimea şi înălţimea. Cam 30 de căruţe zilnic. Pe-atunci nici vorbă să fie aşa mult gunoi ca acuma". Niciun căruţaş n-avea cum să-l fenteze, căci ajunsese să "simtă" şi numai dintr-o privire.
Odată strânse, deşeurile erau duse fie la o groapă din Ioşia Nord, fie la alta aflată chiar pe malul Crişului, între Podul Dacia şi actualul Hotel Continental. "Era mai demult un restaurant acolo, Pescăruş, dar l-au demolat şi în locul lui au făcut groapă de gunoi", îşi aminteşte pensionarul.
2010. Plata la tonă
În Oradea anului 2010 lucrurile stau cu totul altfel. Locul căruţaşilor l-au luat şoferii, iar cel al atelajelor utilajele de salubritate tot mai moderne. Numai strânsul gunoiului în oale şi butoaie mai dăinuie, de parcă-ar fi o tradiţie printre orădeni, chit că toţi au la dispoziţie pubele.
Dacă prin absurd nea Haiduc şi-ar căuta de muncă drept normator la operatorul de salubritate, nu şi-ar mai găsi locul, pentru că azi nimeni nu mai trebuie să-şi bage nasul între gunoaie ca să le măsoare. După ce ridică gunoaiele din oraş, utilajele RER compactează automat deşeurile, astfel ca la depunere vântul să nu le împrăştie.
Procedura de compactare arată şi câţi metri cubi de deşeuri s-au strâns. "Indiferent că vorbim de gunoaiele de la cetăţeni, instituţii şi firme sau de cele de pe domeniul public, există o evidenţă exactă a cantităţii colectate, pentru că se plăteşte o taxă pentru fiecare tonă depozitată la groapa de gunoi, unde la fiecare depunere se cântăresc deşeurile", explică directorul de producţie al RER Ecologic Service, Ionel Ban (foto).
Aducând astfel în faţă o altă diferenţă: gunoaiele nu se mai lasă pe malul râului, ci la groapa ecologică aflată în Episcopia Bihorului, unde orice depunere se plăteşte.