1920. Birjarii, primii taximetrişti
Un oraş viu e un oraş în plină mişcare. În perioada interbelică, pe lângă omnibuze (trăsuri acoperite, cu tracţiune hipo, ce puteau transporta 8-10 persoane) şi tramvaiele introduse în urbea de pe Criş încă din 1906, orădenii apelau des şi la birje.
Ele puteau fi găsite în locuri clar stabilite, ca taxiurile azi. Deşi comode şi accesibile ca preţ, birjele aveau însă o problemă: conducătorii lor nu ştiau prea bine străzile oraşului, mai ales că multe denumiri se schimbaseră după integrarea în România. Cum se năşteau multe conflicte cu călătorii, în 1931 Chestura Poliţiei a impus ca toţi birjarii să dea un examen de cunoaştere a străzilor.
Celor care nu-l treceau li se revoca permisul de conducere. La jumătatea anilor ‘20, în Oradea au apărut şi maşinile taxiuri, folosite de cei cu bani. În 1931 s-a introdus la taxiuri ceasul de taxare, care funcţiona însă numai în interiorul oraşului, pentru exterior recurgându-se la negociere. Pentru un kilometru de mers cu taxiul, orădeanul plătea 15 lei, cât trei bilete dus-întors cu tramvaiul, iar pentru o oră de aşteptare preţul sărea la 70 de lei.
2011. Taximetriştii cunosc străzile
Astăzi, pe străzile oraşului nu se mai văd omnibuze. În urmă cu un an, OTL a prezentat un omnibuz recondiţionat, însă ghinionul a făcut că la primul drum vehiculul s-a şi rupt, aşa că n-a putut fi tras de cai, ci doar de un tractor. Oraşul e împânzit azi de linii de tramvai, dar şi de trasee ale autobuzelor care traversează toate cartierele, astfel încât orice orădean să poată circula cu mijloacele de transport în comun.
O altă diferenţă între societatea de azi şi cea de acum 80 de ani este că autoturismele au devenit mult mai accesibile oamenilor de rând. Nici birje nu se mai văd pe străzile oraşului, ci doar căruţele ţiganilor, care mai transportă una, alta, chit că circulaţia atelajelor este interzisă pe străzile municipiului.
Taxiurile s-au emancipat şi ele. Acum, taximetriştii, spre deosebire de birjarii de altădată, sunt printre cei mai buni cunoscători ai străzilor oraşului. Municipalitatea le asigură locuri de staţionare, anume marcate. Tarifele sunt stabilite de fiecare firmă de taximetrie în parte, însă competiţia face ca între preţurile practicate să nu existe o diferenţă prea mare.