1931. O stradă a mătăsii
Pe 9 decembrie 1931, sub semnătura "Dr. V. German", Gazeta de Vest a publicat un articol dedicat corsoului orădean, care atunci se întindea de la podul mic, Ferdinand de azi, până la Casa Naţională, la intersecţia străzii Mihai Eminescu de acum. "Ziua: firme frumoase, câteva palate într-adevăr impozante, în rest fronturi de casă anume ticluite ca să aibă un aspect mai pretenţios. În faţa şi interiorul cafenelelor, câteva sute de oameni despre cari nimeni nu poate spune că din ce anume trăiesc", descrie jurnalistul.
"În duminicile de vară, în arşiţa soarelui străluceşte mai multă mătase pe corsoul nostru decât pe Vittorio Emanuele din Milano, cel mai important centru european pentru desfacerea mătăsii", mai scrie autorul, cu referire la eleganţa, chiar opulenţa orădenilor ieşiţi la promenadă.
La polul opus apar copiii zdrenţuroşi ce acostau trecătorii, "supravegheaţi de părinţi hămesiţi şi leneşi". Articolul surprinde şi reclamele acoperite de pânzele falimentului, semn al crizei financiare care afecta şi Oradea interbelică. În final, Dr. V. German notează că orădenii iau tragedia corsoului drept personală, însă greşesc ataşându-se "de acest joc de lumină".
2014. Corso ca pe vremuri
Chiar dacă acum are o lungime aproape dublă, corsoul orădean pare că se străduie să-şi păstreze spiritul de odinioară. Palatele au rămas impozante, însă strălucirea lor este răpită de faţadele distruse, neatinse de meseriaşi poate chiar din perioada interbelică.
În continuare, cafenelele şi restaurantele care străjuiesc Calea Republicii sunt mai mereu pline, lăsând şi trecătorilor de azi aceeaşi întrebare: de unde vin şi încotro merg toţi cei care pierd vremea aici?
Cel mai mare defect al pietonalei de astăzi este aspectul de stradă neîngrijită. Prost executat, cu dale ieftine de beton care sar din locul lor de parcă ar fi bucăţi de popcorn, pavajul străzii devine pe alocuri pericol public. Iluminatul de la sol a fost la fel de prost executat, astfel că, odată cu lăsarea întunericului, strada se cufundă în beznă.
Copiii zdrenţuroşi nu-i "iartă" nici azi pe trecători, cerând bani de pomană. În fine, chiar şi trăsătura străzii falimentare este actuală: spaţiile comerciale de pe corso sunt tot mai des disponibile închirierii, dovadă că firmele care le-au ocupat au capitulat sau au migrat spre alte zone ale oraşului, mai puţin pretenţioase.