1762. Un palat la marginea urbei

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Oradea era limitată la nord de pârâul Paris şi de o palisadă, adică un element de fortificaţie din lemn, însă episcopul romano-catolic Forgács Pál decide să construiască dincolo de aceasta o catedrală şi un palat menit să fie sediu episcopal. Locul ales a fost pe o fâşie de pământ înaltă, aflată la o oarecare distanţă de târg. Cunoscut azi ca Palatul Baroc, unul dintre cele mai importante edificii în acest stil din România, edificiului i s-a pus piatra de temelie la data de 23 mai 1762, când în fruntea eparhiei era episcopul Patachich Adám.

Proiectul impozantei clădiri a aparţinut arhitectului austriac Franz Anton Hillebrandt, iar şantierul a fost condus de inginerul Johann Michael Neuman. Construcţia cu 100 camere şi 282 ferestre a fost terminată în 1777. În semn de preţuire pentru strădanie, împărăteasa Maria Tereza i-a trimis episcopului orădean patru tablouri din colecţia imperială, care urmau să împodobească pereţii viitorului palat. Acestea se găsesc şi astăzi în clădire, în Sala Franceză, fără însă a li se cunoaşte autorul.

03-sala.jpg2014. Preoţi, greci, muzeografi...

În 1945, înalţii funcţionari ai Episcopiei au avut la dispoziţie 4 ore să părăsească Palatul, fără a avea dreptul de a scoate nimic. Apoi clădirea a fost folosită ca azil pentru revoluţionarii comunişti greci refugiaţi în România. Aproximativ 1.000 de persoane au stat în palat, cu capre şi măgari, reuşind să-l deterioreze în câţiva ani. I-au ajutat şi liderii comunişti, care au decis acoperirea cu var a frescelor din Sala de Onoare (foto), dar din fericire acestea au putut fi restaurate.

În 1963, episcopul a fost constrâns să semneze un act prin care ceda edificiul spre folosinţă oraşului, iar la 17 ianuarie 1971 s-a mutat aici Muzeul Ţării Crişurilor, care până atunci funcţionase în actualul Palat al Copiilor.

Siguri că imobilul nu va putea fi niciodată revendicat, comuniştii nici nu au schimbat proprietarul în cartea funciară. În 1990, Biserica a revendicat clădirea, iar în 1996 a iniţiat şi un proces. În 2006, o sentinţă definitivă stabilea că Palatul Baroc e proprietatea Episcopiei Romano Catolice, care şi-a şi mutat sediul aici, aşa că Muzeul a trebuit să se mulţumească, în schimbul plăţii unei chirii, cu mai puţine încăperi.