1850. Oradea Mare

În secolul XIX, urbea de pe Crişul Repede şi-a consolidat o poziţie importantă în Austro-Ungaria. Conform istoricului Janos Fleisz, cu o populaţie de 22.538 de persoane, Oradea a ajuns în 1853 centrul districtului guvernamental format din Bihorul de Sud, Bihorul de Nord, Arad, Bekes, Csanad, Szabolcs şi Satu Mare. Aici funcţionau Tribunalul Superior, centrul Direcţiunii naţionale de finanţe, de impozite, de arhitectură şi al poştei.

În 1860, oraşul avea 25.444 locuitori, iar în 1872 a intrat în rândul municipiilor. În partea ungară a imperiului existau doar 25 de municipii, Oradea făcând parte din prima grupă, alături de Budapesta, Bratislava, Zagreb, Cluj, Debreţin, Timişoara.

Ca suprafaţă, Oradea era mult mai mică decât Debreţinul, însă ritmul creşterii populaţiei depăşea oraşele din jur.

În 1918, oraşul de pe Crişul Repede avea aproape 72.000 de locuitori, în timp ce la Cluj erau 68.000, la Debreţin 92.000, iar la Satu Mare doar 40.500. În plus, în ce priveşte densitatea populaţiei, doar Budapesta depăşea Oradea, unde la începutul secolului XX erau 1.000 de locuitori pe kilometrul pătrat.

03 oradea noua.jpg2012. Oradea, intrată la apă

În secolele XIX şi XX, singura scădere semnificativă a populaţiei Oradiei s-a petrecut în timpul celui de-al doilea Război Mondial, când oraşul a pierdut 10.000 de locuitori, conform documentelor rămase. Istoricii spun însă că, de fapt, populaţia a scăzut şi mai mult, din pricina deportării masive a evreilor.

Din 1948 populaţia oraşului a început să crească iar, astfel că în 1992 a atins recordul maxim din punct de vedere demografic: peste 222.000 de cetăţeni. Niciodată oraşul n-a mai avut atât de mulţi locuitori, iar de atunci populaţia scade progresiv.

Conform datelor preliminare ale recensământului din 2011, Oradea mai are 183.000 locuitori, un nivel similar anilor '70. Populaţia e mai puţină decât în Debreţin (207.000 locuitori) şi semnificativ mai rară ca în Cluj, unde sunt peste 314.000 de locuitori.

Sporul negativ accentuat, migraţia din ţară, dar şi către zona rurală a judeţului pun Oradea sub ameninţarea de a fi retrogradată ca municipiu de rangul II, ceea ce ar face să devină mai puţin atractivă pentru investitori, iar banii de la bugetul central să fie şi mai puţini.