1909. Palat de închiriat
În 1904, inginerul chimist Stern Miklós a cumpărat de la Consiliul Orăşenesc un teren şi o casă de pe actuala stradă Republicii, la preţul de 82.600 coroane.
După moda vremii, când intelectualii cu stare cumpărau case vechi în centrul oraşului pentru a-şi construi noi locuinţe, cu cei mai buni arhitecţi, Stern a dărâmat imobilul cel vechi şi şi-a ridicat în locul lui propriul palat în stil Secession care îi poartă numele şi astăzi.
Pentru construcţie s-au făcut două proiecte. Primul, realizat de arhitecţii Komor Marcell şi Jakab Dezső, care au conceput şi Palatul Vulturul Negru, prevedea că palatul să aibă două curţi interioare, cu intrări separate. Al doilea proiect, care a fost şi pus în operă, a fost semnat de arhitecţii Rimanóczy Kálmán junior şi Rendes Vilmos, şi a păstrat multe din caracteristicile celui dintâi.
Chiar dacă faţada dă impresia unui singur imobil, palatul e format, de fapt, din două corpuri de clădire. Parterul a fost gândit cu spaţii comerciale, iar apartamentele, proiectate cu scopul de a fi închiriate, au între 2 şi 7 camere. Acestea din urmă aveau câte o cameră pentru servitoare şi baie.
2014. În sfârşit, reabilitat
În 1944, Stern Miklós a fost deportat, ca mulţi alţi evrei orădeni, în lagărele de exterminare. Deşi avea un statut special datorită unor merite în susţinerea eforturilor de război ale Ungariei, şi era scutit de deportare, Stern a vrut să le dea, în ultima clipă, nişte medicamente rudelor care fuseseră urcate într-un tren spre un lagăr nazist. În acel moment, scrie orădeanca Tereza Mozes, uşa vagonului s-a deschis şi a fost împins înăuntru şi el. A murit apoi într-un lagăr, alături de familia sa.
Palatul ce-i poartă numele a rămas să dăinuie în centrul oraşului ca una din cele mai frumoase clădiri ale urbei, îndeosebi pentru faţadele cu motive florale preluate din arta populară. Cei 45 de proprietari de acum ai clădirii par că au uitat de unicitatea acesteia, faţadele ajungând într-o avansată stare de degradare.
Totuşi, recent, şi-au dat acordul pentru începerea lucrărilor de reabilitare, pe care Primăria le va finanţa în proporţie de 80% din fondurile oraşului.
Diferenţa va fi plătită de proprietari printr-un împrumut acordat tot de Primărie, pe o perioadă de 5 ani, fără dobândă. În medie, un locatar va plăti aproximativ 1.000 euro pe an pentru lucrări, sumă acceptată de toţi locatarii.