1800. Insula Crişului
Puţini orădeni ştiu, dar până în secolul XIX Oradea avea şi o insulă pe Criş. Până la regularizarea albiei apele curgeau sinuos, ducând la formarea de mici insuliţe. Potrivit site-ului www.oradeamea.com, la intrarea în oraş, Crişul Repede avea prostul obicei să inunde cu regularitate cartierele de pe malul drept. Albia lată a râului a oferit, cel mai probabil, protecţie cetăţii oraşului.
În mijlocul albiei, aproape de amplasamentul actualului parc I.C. Brătianu, se formase o insulă pe care localnicii o denumiseră Döry.
Insula apare reprezentată pentru prima oară într-un desen din 1792, când oraşul a fost sub asediul habsburgilor, iar apoi o hartă din 1897 a oraşului indică atât insula, cât şi zona din jurul ei, denumită Varosliget, adică liziera oraşului, cu sensul de parc al oraşului.
Insula Döry era înconjurată des de ambarcaţiuni cochete, dovadă în acest sens fiind mai multe imagini din secolul XIX.
2014. Fără insule, fără bărci
Insula Döry a dispărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, când nevoia de înfrumuseţare a oraşelor şi cea de relaxare a locuitorilor au transformat această zonă virană. Pe locul vechiului Varosliget a apărut actualul Parc I.C. Brătianu, unde urmele braţelor Crişului Repede se mai văd azi doar ca nişte denivelări ce brăzdează centrul parcului.
Crişul Repede mai are acum în Oradea o singură insuliţă (foto) în zona Splaiul Crişanei, complet acoperită de vegetaţie, devenită adăpost pentru felurite specii de insecte şi păsări.
Totuşi, niciun fel de ambarcaţiune nu mai navighează pe râul oraşului, deşi mai mulţi edili, inclusiv cel în funcţie, şi-au exprimat de-a lungul anilor dorinţa de a face Crişul navigabil.
Singurele bărci care ajung pe râu sunt cele ale Administraţiei Bazinale de Ape Crişuri, folosite de angajaţii instituţiei pentru a curăţa gunoaiele, ori ale salvatorilor, când trebuie să scoată persoane din apă.