1802. Cel mai celebru avocat orădean

Pe 9 februarie 1802, într-o casă de lângă Biserica cu Lună, strada Traian Moşoiu de azi, se năştea într-o familie de aromâni Emanuil Gojdu, fiul negustorului de vite Athanasie Popovici-Gojdu şi al Anei Poynar. A copilărit în Oradea, urmând cursurile şcolii primare ortodoxe şi liceul romano-catolic al călugărilor premonstratenşi.

Studiile universitare le-a început la Academia de Drept din Oradea, le-a continuat la Bratislava şi le-a absolvit la Budapesta, unde în 1824 a devenit avocat stagiar. În scurt timp, Gojdu a ajuns celebru în tagma avocaţilor pentru pledoariile sale, care au fost prezentate chiar ca model studenţilor de la universităţile din Pesta şi Bratislava.

Astfel, orădeanul a devenit unul dintre cei mai renumiţi şi respectaţi avocaţi din capitala Ungariei, dar şi unul dintre cei mai bogaţi. Deşi a locuit tot restul vieţii în Budapesta, avocatul s-a lăudat mereu cu originea sa română, iar casa lui din capitala Ungariei a avut mereu uşile deschise în faţa oricărui român, fie el scriitor, deputat ori om de rând. În plus, s-a implicat în politica românească: în 1861 a fost numit prefect al Caraşului, un judeţ cu populaţie majoritar românească, iar în 1866 a fost ales deputat de Tinca.

2015. Moştenirea... altora

Emanuil Gojdu nu a avut copii, aşa că pe 4 noiembrie 1869, când şi-a redactat testamentul, şi-a lăsat toată averea Fundaţiei Gojdu, ca să finanţeze studiile pentru tineri români ortodocşi din Ungaria sau Transilvania. Avocatul a cerut şi ca o parte din bani să fie investiţi în acţiuni şi bunuri imobile, astfel încât să producă fondurile necesare pentru generaţiile viitoare.

La puţin timp după redactarea testamentului, Gojdu a murit la Budapesta, iar prietenul său, mitropolitul Andrei Şaguna, a devenit primul preşedinte al fundaţiei. Între 1870 şi 1917, fundaţia a acordat peste 5.600 burse, inclusiv lui Traian Vuia, Octavian Goga, Petru Groza şi Victor Babeş. Fundaţia a fost bogată: în 1911 avea o avere estimată la 2,5 tone de aur, fiind totodată proprietara mai multor clădiri din centrul Budapestei, cunoscute azi sub denumirea de "Curţile Gojdu" (foto).

În 1945, fundaţia a fost naţionalizată de comuniştii ungari, care în 1952 i-au oprit activitatea. Statul Român a avut mai multe tentative de a recupera averea Gojdu, dar fără reuşită. Clădirile fundaţiei au ajuns acum în folosinţa unor dezvoltatori imobiliari, iar despăgubiri băneşti nu s-au dat. România s-a ales, astfel, doar cu moştenirea spirituală...