În vara anului trecut, 14 tineri cu vârste între 19 şi 29 de ani au pornit din Iaşi într-o călătorie iniţiatică. Şi-au propus ca vreme de cinci ani să străbată fiecare judeţ al României, ca să vadă ce locuri neştiute descoperă şi ce soi de oameni întâlnesc. Un ţel îndrăzneţ şi nebunesc, aşa cum doar tinereţea poate imagina.

Timp de 9 săptămâni, membrii echipei Zig Zag prin România au zăbovit în Oradea şi în Bihor. Ar fi trebuit să stea doar o lună, dar atât de mult le-a plăcut încât parcă nici n-au vrut să plece. Ca un soi de recompensă, au umplut o carte cu poveşti despre ce au văzut aici şi pe cine au cunoscut...

O excursie mai lungă 

Proiectul Zig Zag prin România s-a născut la Iaşi în 2012. Câţiva tineri participanţi în cluburi de vorbit în public, "clienţi" fideli ai unor seminarii pe teme de educaţie ori dezvoltare personală, şi-au dat seama că aceste pasiuni îi pot lega într-un mod util.

"Cinci dintre noi locuiam împreună şi ne-a venit pur şi simplu ideea să facem o excursie în jurul României, să învăţăm de la oameni şi din poveştile lor", povesteşte Alexandru Damaschin (foto), unul dintre iniţiatorii echipei de 14 membri. Uşor de luat, decizia n-a fost însă uşor de explicat părinţilor, care mai degrabă se aşteptau ca ei să-şi construiască un viitor solid, nu să-şi lase joburile pentru a umbla hai-hui...

Pe 16 august anul trecut, echipa a pornit la drum, având prima destinaţie Botoşani. Pe atunci, tinerii vedeau experienţa doar ca pe o excursie ceva mai lungă. "N-am plecat cu gândul să facem ceva spectaculos, dar oamenii cu care ne întâlneam ne tot spuneau că se mândresc cu noi, că facem mai multe decât autorităţile pentru turismul românesc", spune Alexandru.

Schimb la schimb

Aşa, tinerii şi-au dat seama că nu pot trece prin ţară fără să lase ceva în urmă şi au decis ca fiecare legendă pe care o aud să o transforme într-o povestire scrisă. La fel, au hotărât ca oamenii pe care-i remarcă ori locurile care-i lasă cu gura căscată să devină protagonişti în povestirile lor, iar fiecărui judeţ să-i dedice o carte. Aşa l-au inventat pe Ziggy, un personaj imaginar care spune poveştile în locul lor.

Botoşaniul a fost şi singurul loc în care tinerii şi-au plătit cazarea la hotel şi mâncarea, căci din acel moment, având un ţel mai bine conturat, au început să-şi caute parteneri, oferind servicii de promovare în mediul online în schimbul nopţilor de cazare şi al meselor. "Reuşim să ne autofinanţăm în întregime prin aceste bartere", explică Alex.

Boemă şi europeană

În Bihor, Ziggy şi echipa lui au ajuns în luna februarie a acestui an şi, spun ei, le-a plăcut ce au văzut. "La Marghita am băut cel mai bun vin, în Ţara Beiuşului am găsit o grămadă de locuri impresionante. Din păcate, n-am apucat să călărim Munţii Apuseni cât am fi vrut", spune Alex. Tinerii se laudă că au sesizat rapid şi diferenţele între bihoreni şi moldoveni, cei dintâi fiind mult mai direcţi şi mai concreţi, în fapte şi vorbe.

Cât despre Oradea, tinerii spun că au găsit un oraş curat, în care există orgolii etnice, dar totuşi oamenii formează o comunitate închegată. "Oraşul are o atmosferă boemă şi europeană". Şi mai mult i-a plăcut lui Alexandru că bihorenii şi orădenii sunt oameni veseli. Aşa că a fost o plăcere să-i cunoască şi să-i descoase.

Ziggy despre Oradea

Călătorii au stat de vorbă cu oameni de toate felurile, de la profesori la artişti, de la antreprenori la studenţi. "În total, am adunat materiale pentru trei cărţi", spune tânărul. Prima carte, dedicată Oradiei, a fost deja publicată în format electronic pe site-ul www.zigzagprinromania.com, de unde orice doritor poate să o descarce gratuit.

În ea apar poveştile lui Ziggy despre cele mai importante clădiri ale oraşului, despre Universitatea orădeană, Muzeul Ţării Crişurilor ori Dealul Ciuperca, dar şi despre orădeni cu nume mai mult sau mai puţin cunoscute. De pildă, criticul de artă Ramona Novicov ori florarul Marius Sabău de la chioşcul din Parcul Libertăţii.

Ce-şi mai doresc tinerii de la Zig Zag prin România este ca poveştile lor să ajungă sub ochii cât mai multor români, iar aceştia să priceapă că nu trebuie să se limiteze la a spune că ţara e frumoasă, ci să o şi descopere. Să vadă cu ochii lor cum orice poveste poate fi realitate...